Tocmai cand spuneam ca nu vom mai putea face niciodata un copil atat de minunat ca Stefan.. a venit Monica!

Monica a luat culoarea pielii de la tati si culoarea ochilor de la mami, si a adaugat niste gene infinite, pentru o combinatie absolut delicioasa. Monica e vesela mereu, plange numai cand se loveste (si se cam tot loveste, e impiedicata ca tati..) apoi se impaca imediat. Monica e tandra si calda si e innebunita dupa “Nannan” (adica Stefan).

Monica e atenta la tot ce face Stefan si il imita in toate. E mult mai curajoasa si mai aventuroasa decat Stefan si nu are timiditatea lui. Monica e innebunita dupa gradinita la care merge Stefan, abia reusim sa o smulgem de acolo cand mergem cu totii sa il ducem dimineata.

Monica e o nazdravana! Degeaba o roaga mereu mami sa nu mai verse canile de apa pe masa: ii place enorm sa se balaceasca si cum iarna nu prea intram in piscina isi face piscina ei proprie in sufragerie :)

Monica e atat de dulce cand zice “papa pishu” (cand o schimbam), cand ne zambeste (adica mai toata ziua), cand umbla iute iute dintr-un colt in altul al camerei cu manutele intinse la spate si aplecata in fata, cand ne arata ea sa stam in jurul ei in pat, tati in stanga si mami in dreapta, cand vine si ne da pupicele ei minunate, mereu, mereu…