Acum o saptamana Stefan a implinit noua luni. Stefan se ridica in picioare la marginea patutului, face “tic-tac-tic-tac” cu manuta cand ii spui de ceas (si cand nu, practic toata ziua), e innebunit sa auda cateii latrand si sa ii vada (de cand s-a imprietenit cu Nera lui Cosmin), merge de-a busilea cam stangaci sprijinindu-se si in cap (hihi, e extrem de haios cand face asta)… sta toata ziulica pe covor si se joaca singur cu toate jucariile, intinzandu-se in diverse directii…

E un copil delicios, a ramas la fel de dornic sa invete lucruri, se opreste instantaneu din orice activitate daca ii arati ceva nou, isi ia fata lui atenta si serioasa si te soarbe din priviri ca sa inteleaga ce ii explici.

Tati n-a mai apucat sa se ocupe de poze si blog, dar avem multe poze din ultima luna si promitem sa le urcam pe toate. Doar Craciunul, din pacate, s-a pierdut inexplicabil — dar stati linistiti ca sunt poze destule si mai facem sa recuperam.

Va pupam.