Tati a fost plecat 10 zile in strainatate, iar Stefan a simtit imediat lipsa. Toata perioada a repetat zilnic “tatatatatatata” si a fost putin mai trist decat de obicei.
Intr-una din zile Stefan era la plimbare cu mami si s-au intalnit intamplator cu Bogdan, unchiuletul. Mami i-a atras atentia lui Stefan: “Ia uite Stefan, cine vine?”, iar bietul pui l-a confundat pe Bogdan cu tati (amandoi au cam aceeasi statura) si a intrat intr-o bucurie isterica..
La intoarcerea lui tati, cand l-a vazut prima oara Stefan a fost timid si trist. Iar cand tati a dat sa iasa din camera (sa aduca jucariile cumparate), Stefan a inceput sa planga dramatic si n-a fost chip sa se mai desparta de tati ore in sir.
Aveti grija dragi parinti, copiii se ataseaza incredibil de mult si despartirile de acest gen, chiar temporare, ii fac sa sufere cumplit.
2 Responses on Tristete de fiu
Sunt de acord cu ceea ce ati scris.Finutul meu de doar 2 ani si jumatate a plans o zi non-stop dupa tatal lui, dupa ce l-a lasat la bunici. Am incercat sa il fac sa uite, sa ne jucam cu toate jucariile si la cateva minute isi aducea din nou aminte si spunea. “Haida, tata”. Oricum eu in fiecare zi ma uit pe site-ul lui Stefan si incerc sa ma gandesc ca numai in cateva luni voi deveni si eu mamica.
:) Felicitari Andreea, sa iti traiasca puiutul din burtica, daca e deja acolo, sau… spor la treaba, daca inca nu e!
Leave a comment on Tristete de fiu
RSS feed for comments on this post · TrackBack URI