Puiul mic, prin ce l-am facut sa treaca.. (Stefan cand vei citi asta mai tarziu te rugam mult sa ne ierti ignoranta!)
Cu doua saptamani in urma am descoperit un fel de saculet cu lichid alb intr-un loc intim la Stefan. Ne-am alarmat putin, am sunat la pediatra, care era bolnava si nu ne-a putut primi, dar care ne-a indrumat spre spitalul de copii Grigore Alexandrescu. Dupa cateva deliberari, sfatuiti fiind si de nasa Noni care cunoscuse o doctorita Topor acolo, am mers.

Dupa cozi interminabile, nesimtire romaneasca, virusi inhalati de la alti copii bolnavi etc etc, am intrat in cabinet unde aceasta doctorita ne-a amenintat cu fimoza apoi i-a dat cu un gel de amortire care n-a avut timp sa actioneze (pentru ca erau 3 copii simultan in cabinet si totul era facut sub imperiul grabei) apoi ne-a pus pe noi sa-l tinem (“daca tot stati aici puneti mana si ajutati!”) si l-a decalotat brutal pe Stefan, care se inneca de plans, de frica si de disperare, pana i-a dat sangele, l-a curatat si l-a uns cu o crema, apoi ne-a sfatuit sa facem la fel in fiecare seara de-acum incolo, desi ne-a atentionat ca il va durea si va fi inflamat, si sa ne intoarcem dupa o saptamana la control.
Zis si facut. Cuminti, am ascultat-o pe dr. Topor, chinuind copilul in fiecare seara la baita, dar cu ceva mai multa gingasie. Saracul Stefanut plangea la fiecare urinare, venea in brate la noi de oriunde ar fi fost si ne spunea “doare bubita mama, doare!!!”. Iar cand se apropia seara pe noi ne lua cu dureri de cap la gandul ca trebuie sa il decalotam fortat din nou… Stefan ajunsese sa ne spuna cand vedea ca ne apropiem cu mainile de cadita “nu face nimic tata! nu face nimic la baiat!” :(

Ne-am intors la control, in acelasi spital mizerabil. Dr. Topor l-a asezat pe un pat si intre doua zbierete din camera vecina, unde se decalota un alt copilas, l-a verificat la fel de brutal pe Stefan si ne-a anuntat ca n-am facut destul de bine (adica destul de adanc) decalotarea si trebuie sa insistam. Ne-a aratat, complet lipsita de orice sentiment, in timp ce Stefan se tavalea de durere, cu degetele direct pe partile sensibile, cum trebuie procedat. A fost complet inuman… Ne-a chemat din nou la “verificare” saptamana viitoare.

Eu am avut dubiile mele legate de aceasta procedura barbara inca de la inceput, dar in prostia mea nu m-am dus nicaieri sa citesc. Pana aseara, cand am dezbatut problema cu nasii si cu Sorin BMW. M-am gandit ca bunica mea, Bundicica, care a fost un excelent medic pediatru recunoscut in tot Bucurestiul (si ani de zile dupa ce se pensionase se ocupa de sute de copii la rugamintile fierbinti ale mamicilor si ii facea intotdeauna bine), si care s-a ocupat si de sanatatea mea cand eram mic, nu m-a decalotat niciodata si nici nu a pomenit de o asemenea barbarie. Ciudat, nu?
Cum am ajuns acasa am deschis google si iata ce am gasit pe wikipedia, cea mai completa enciclopedie din lume, cu referinte clare spre tratate de medicina si lucrari scrise de experti in domeniu din toata lumea:

Fimoza este o afecţiune medicală ce împiedică retragerea completă a prepuţului la baza glandului la băieţi sau la persoane adulte.

Termenul este ambiguu deoarece este folosit pentru a exprima atât o stare fiziologică în dezvoltarea individului (nu o boală), cât şi o stare patologică(i.e. o stare ce creează probleme unei persoane).

La majoritatea copiilor fimoza este mai degrabă fiziologică decât patologică, în timp ce la copiii mai mari şi la adulţi este mai frecvent patologică decât fiziologică. Unii au sugerat ca fimoza fiziologică la copii să se refere la neretractibilitatea prepuţului din perioada de creştere pentru a face o distincţie mai clară între această etapă normală a dezvoltării şi formele patologice ale fimozei.[4] Abordările diferite sunt potrivite.

Încă din cea mai mare parte a secolului trecut în lumea medicală era larg recunoscut faptul că la băieţii mici cu o dezvoltare normală prepuţul este incomplet separat de epiteliul glandului penisului.[1] Prepuţul nu poate fi retractat cu uşurinţă. Există patru tipuri de atitudini şi răspunsuri medicale faţă de fimoza infantilă “normală”:
1. Unii medici, în special în prima jumătate a secolului douăzeci, recomandau retractarea repetată a prepuţului, la nevoie chiar puţin forţat, pentru desprinderea lui de gland. Se credea că separarea timpurie a prepuţului de gland permiţând astfel spălarea glandului şi a prepuţului ar putea preveni apariţia fimozei patologice şi a problemelor urinare la băieţii mai mari. Se credea că igiena deficitară este un factor declanşator al apariţiei fimozei patologice. De mai multe decenii medicii nu mai recomandă această abordare.
2. În special la mijlocul secolului douăzeci, unii doctori foloseau prevenirea fimozei ca justificare pentru circumciziile neonatale de rutină. [3] Circumcizia nu previne fimoza, dar conform unor statistici cu privire la apariţia fimozei, cel puţin 10 din 20 copii ar trebui circumcişi pentru a preveni fiecare caz potenţial de fimoză. Dacă cineva ar crede chiar şi în cele mai joase estimări cu privire la incidenţa fimozei, şi mai mulţi copii ar trebui circumcişi pentru a preveni fiecare caz de fimoză. Deşi există susţinători pentru această abordare, majoritatea medicilor pediatri nu consideră prevenirea fimozei ca un argument convingător pentru susţinerea circumciziilor neonatale de rutină.[6]
3. În ultimele trei decenii, deoarece rata circumciziilor în America de Nord a scăzut, cele mai obişnuite recomandări ale societăţilor medicale, cât şi cărţile pentru îngrijirea copiilor scrise de experţi, subliniază faptul că este normal ca retragerea completă a prepuţului la copii să nu fie posibilă şi că acest lucru nu trebuie făcut. Academia Americană de Pediatrie recomandă spălarea uşoară cu apă şi săpun, dar în special nu recomandă decalotarea forţată.[6] Se presupune acum că inflamaţiile cauzate de retragerea forţată a prepuţului contribuie la apariţia fimozei patologice la o vârstă mai mare.[1] Deşi rata tratamentului chirurgical al fimozei (de obicei prin circumcizie) este în scădere, unii urologi pediatri afirmă că mulţi medici continuă să distingă cu greutate neretractibilitatea fiziologică a prepuţului de fimoza patologică, supradiagnosticând fimoza patologică.[7][8][9]
4. Uneori fimoza este folosită ca justificare pentru circmcizie,[2][9] astfel încât circumcizia să fie acoperită de sistemul naţional de asigurări de sănăte. Pentru un copil mai mare, definiţia fimozei poate fi extinsă de către un medic; în special acolo unde(ca în America de Nord), circumcizia post-neonatală este de obicei executată ambulator de către un urolog pediatru, cu costuri mai mari decât pentru circumcizia neonatală.[9]

Nu toate fimozele la copii sunt fiziologice. Deşi neobişnuit, fimoza poate conduce ocazional la dureri sau obstrucţie urinară. Cauzele apariţiei fimozei patologice în copilărie sunt variate. Unele cazuri de fimoză pot să apară în urma balanitelor (inflamaţii ale glandului penisului), poate din cauza unor eforturi inadecvate de separare şi retragere a prepuţului la copil. Alte cazuri de prepuţ neretractabil pot fi cauzate de stenoze prepuţiale sau de o strâmtorare ce împiedică descoperirea glandului, de fuziunea prepuţului cu glandul penisului la copii, sau de un fren scurt care împiedică retracţia prepuţului. În unele cazuri cauzele fimozei nu sunt clare, sau este greu de făcut diferenţa intre fimoza fiziologică şi cea patologică dacă un copil are dureri în timpul micţiunii sau dacă prepuţul se umflă în timpul urinării sau dacă există un disconfort aparent. Totuşi, chiar şi umflarea prepuţului în timpul urinării nu indică întotdeauna o obstrucţie urinară. [10]

Există câteva moduri de abordare a fimozei la copii.[2] Majoritatea cazurilor de fimoză simplă fiziologică nu necesită o atenţie deosebită şi dispar în timp sau prin simpla întindere a prepuţului. Numeroase unguente locale cu steroizi sunt eficiente în grăbirea separării prepuţului de gland fără a fi necesară intervenţia chirurgicală.[11][9] Mai multe tehnici chirurgicale au fost clasificate, de la o simplă deschizătură(şliţ) practicată într-un anumit segment al prepuţului până la îndepărtarea completă a acestuia(circumcizie).

Mamicilor, taticilor, feriti-va de d-na dr. (din) Topor… a ramas cu 100 de ani in urma… asta e nivelul medicinei practicate la noi. Stefan, dragule, iarta-ne!!

sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Fimoză