Cealicusha e Monica. In limba turca inseamna pitulice. Acum cand scriu despre ea tocmai mananca, de fapt bea. Zilele astea eu si Razvan ne muncim de mama focului sa gasim o modalitate de a ne prelungi viata, proteja spatele si intari nervii. Doua puncte – cum s-o dezvatam, ca de invatat a fost tare usor, nu-i asa tati (aici as pune daca as putea, ca in benzile desenate cu Pif, norisori, bombe si trasnete. Pentru cei care nu stiu, ele tin locul injuraturilor), deci cum s-o dezvatam pe Monica de tinutul in brate. E treaza; cum o pui jos plinge. Doarme; cum o pui jos se trezeste si apoi plinge. Nici in carut nu-i place, nici pe suzi n-o vrea (aici ce-i drept am inceput sa facem progrese mici). Am pus-o in carut acum, sa vedem cate minute sta fara sa se crizeze. E 14:56.

In rest, e bunuta, cum zice si Stefan, mananca mult si bine, ne-au ocolit colicile si cand nu plinge e tare vesela, rade cu gura pana la urechi. Atunci ma uit la ea si-mi zic: “uite o imagine la care sa te gandesti atunci cand urla si sa nu te mai enervezi pe ea”. De obicei nu tine. Cand plange nu vad decat figura ei crispata si imaginea idilica a zambetului ei se duce undeva departe. 15:00. Gangureste, pana acum toate bune.

E innebunita dupa girafa calarita de maimuta (Doamne ce combinatie) primita de la Cosmin si Noni – canta superb o melodie din Sunetul muzicii, ceva cu trasnete si noodels, dupa poneiul de la Raluca si Catalin, care necheaza (poneiul), galopeaza si fornaie (tot poneiul) si ii da multe pupice iar pe primul loc in topul preferintelor sunt animalutele rotitoare din patut care canta It’s a wonderful world. 15:04. Distractia s-a terminat, plinge.

Dupa 3 ore de la cele relatate mai sus, revolutia care avea drept scop eliberarea de sub jugul asupritor al tiranicei Monica a fost innabusita in fasa.