Ah ce repede trece timpul… Am ramas in urma cu povestirile despre copiii nostri minunati.

Monica a inceput chiar azi sa faca pasi hotarati tinuta de manute. De vreo luna sta in picioare la marginea patutului sau a mesei din sufragerie, dar inca nu-si daduse drumul la pasit. Dar de azi a invatat si asta. Probabil ca in cateva saptamani va merge singura.

Monica intelege cam tot ce vorbim cu ea. Stie sa arate cu degetelul ochii, nasul, gura, zice ti-ta (adica tic-tac) si arata ceasul, zice intr-una tatatata, la soricel zice tz tz (de la chitz), la catel face mmmhm (un fel de marait urmat de latrat, cum i-a explicat mami) etc. Face balonase din balute si zgomote ca porcusorul. Ii place cartea cu cei 10 ursuleti care se rastogolesc pe rand sub pat, si e innebunita dupa un leu portocaliu cu acadele. Canta singura la fluieras (adica sufla si se aud melodii).

Stefan canta toate cantecelele din filmele cu Winnie, din Veronica si mai nou e innebunit dupa dansurile irlandeze ale lui Michael Flatley (dupa o lunga perioada de pasiune aprinsa pentru muzica greceasca in frunte cu Zorba). In general Stefan e un dansator innascut. Isi apara oitele (sau lupul cel rau, dupa caz) de capcaun. E foarte incantat sa faca schimb de roluri cu mami (“Mami, vrei sa fii tu Stefan?”), e bunut cu Monica (pe care o iubeste cel mai mult dupa tati), ii place sa lipeasca abtibilduri din carti, sa construiasca diverse case cu piscina (ca la Mandria), sa se plimbe cu tricicleta, mai ales la vale pe pante, sa deseneze omuleti (absolut deliciosi) si sa taie bucati de hartie cu foarfeca. A, da: Stefan stie sa foloseasca olita, singur singurel, ascunzandu-se cu olita cu tot in casuta din camera lui.

Din cand in cand Stefan isi aminteste cu tristete de prima lui oita, pe care a uitat-o pe aeroport in Cipru la intoarcere si despre care noi i-am spus ca a ramas la casuta de la Mandria sa supravegheze lucrarile — ne-a rugat, micutul, cu lacrimi in ochi sa ii scriem oitei ca ii e dor de ea si sa o rugam sa vina la Bucuresti, asa ca l-am rugat pe unchiuletul Alex sa cumpere una aproape identica si sa o trimita — vine in cateva zile direct la Paris.

Ei bine, da: duminica plecam la Paris! Il vom serba pe Stefan la 3 ani luni la Disneyland (unde si stam in hotel doua nopti, impreuna cu Dragos+Ivona+Ioana Chivulescu si Catalin+Raluca+Oriana Dumitru). Apoi ne mutam la locul nostru drag de langa Paris, Domaine de Bellevue, unde stam inca 5 nopti, iar ultima noapte o petrecem la Bruxelles. Speram sa fie bine copiii, care de cand ne-am intors din Cipru tot raciti au fost (Monica chiar a facut otita, impreuna cu mami).

Va pupam, curand si poze din saptamanile trecute.