(Pentru poza ii multumim lui Cris)

Draga noastra fetica frumoasa si buna, sa ne traiesti, sa fii fericita si sanatoasa. Adica sa ai totul. Ca sa-l parafrazez pe bestialul de Roberto Benigni – in viata ai nevoie de un singur lucru – totul. Doar ca el vorbea despre poezie. Acum cand scriu sunt cu fetica in pat. E inconjurata de jucarii, e foarte preocupata, isi aminteste din cand in cand de biscuitul ei mozolit si mai ia o gura, il pune inapoi pe pat si in tot timpul asta mai are timp sa dea si din cap in ritmul muzicii foarte ritmate de altfel. I-am facut de ziua ei un tort bunut de biscuiti ca sa pape si ea. Ii povestisem lui Stefan toata ceremonia cu turta (bai ce turta ti-am facut), cu alesul de pe tava, numai ca saracul dupa ce a topait frenetic la bile-bile a adormit chiar inainte de inceperea ostilitatilor. Tun si in brate la tati. Ce si-a ales fetica? A cugetat indelung, atingea apoi isi retragea mana. Pana la urma s-a decis. O chestie de jucarie de luat tensiunea, o perie si un ruj comestibil. Adica o sa fie o doctorita cocheta – a concentrat Pitu. Pitu este prietenul nostru de 10 ani. Adica are 10 ani, nu ne e prieten de 10 ani.
Da da, zice Monica si se arunca peste laptop. Si eu zic ca da numai sa nu-mi strice munca. n mmmmmmîîîîîîî22AqÈ™ ÃŽ – asta a avut de scris printre Dada, dada. Hai ca m-a facut sa rad – dupa ce s-a jucat cu o carticica din alea care fac crantz, a aruncat-o peste spate si i-a zis – Pa! Ma minunez si eu ca o mama ce repede a invatat sa apese de clapeta ca sa faca racul crantz din clesti. Stefan multa vreme a ridicat direct de cleste, i se parea mai evident.
Are 7 dintisori, baleste mult, baga toate alea in gura, paste iarba si frunze, isi suge degetelul, ii place sa apese pe butoane, nu se poate ridica singura in patut, merge sustinuta, ii place sa mearga sustinuta, e frumoasa, plinge cand mami pleaca de langa ea (se precipita toata cand ma aude zicand cuiva “hai s-o tii un pic” si se agata cu putere de gatul meu. Acum a mai evoluat un pic si se agita cand aude “hai”. Nu mai asteapta continuarea, stie ce urmeaza. Si ca evolutie ulterioara, ajunge doar s-o tin in brate si sa vina cineva langa noi, ca se streseaza si se intoarce in viteza spre mine, tinandu-ma strans strans. Da, ma dau si eu mare), are vanatai, are cel mai frumos zambet, mananca bine si orice, ii place rosu, ne da cu mana la o parte ca sa-l poata urmari cu privirea pe Stefan dupa care e inebunita, ii place sa apuce firimituri si sa le bage in gura, nu mai poate de bucurie cand o aplauzi “bravo Monica!”, ii place in leagan, ii plac masinutele “brumm, brumm”, distruge tot ce construieste mami din cubulete, pleoscaie cu lingura in mancare pana la dezastru total pe podea si pe haine, ii place telecomanda de Mac, apasa si se intoarce inspre calculator sa vade ce incepe, zice ti-ta cand se uita la ceas, vorbeste intr-una pe limba ei, rar se exaspereaza, imi arata cu degetelul soarele si curcubeul pe carte, stie de nas, ochi, gura etc, coada catelului, sufla in fluieras fuu-fuu, face cu mana pa dar doar dupa ce persoana pleaca si nu o mai vede (cat timp mai vede o bucata cat de mica din om nu face pa), ii plac paiele, stie sa faca toate animalele sa cante, are o memorie incredibila, e vesela, e buna, e desteapta si nu neaparat ca ar decurge din asta, e fata lui mama. Si-a lui tati – ar zice Stefan. Da, si-a lui tati. Si sora lui Stefan care o ia in brate cand plange, o baleste cu pupice (Monica este mereu mirata dupa pupicele ude si zgomotoase ale fratelui), ii smulge jucarii din mana dar ii da altele in schimb, nu o lasa sub nicio forma pe covorasele lui cu trasee de oras si tara si zice ca o iubeste cel mai mult.
A descoperit intre timp o noua distractie – bagatul capului intr-o cutie (dimensiunea poate varia) si tipatul de acolo.
Azi am comunicat cu ea intr-un mod nou si care m-a umplut de bucurie. O dadeam uta in leagan si nu ma lamurisem daca mai vrea sau nu. I-am zis: mami, daca mai vrei uta apasa pe butonul asta (leaganul are un buton mare cu chitz-chitz), daca nu, intinde manutele in sus sa te ia mami. A apasat butonul si cand am reinceput s-a dau uta a chiuit de bucurie. Dupa 5 minute o intreb – ne mai dam uta? si ea apasa pe buton. Ca in documentarele cu maimute frate. Scuze Monica.
Iubirea mea draga! Am doi copii minunati si sunt o mama tare fericita!