Draga noastra fetica a crescut mare. N-am mai vazut asa copil bun, frumos, dulce. E atat de bunuta, buna, buna de tot. Uneori ma ia si frica, ceva e in neregula. Cine-a mai vazut copil perfect?
Cand ii culc, ii culc pe amandoi de-o data. Dupa tumbele in pat, bagatul in cuptor – patutul Monicai (iptua mami, iptua – adica sa-mi bag dintii in manuta ei sa vad daca s-a copt friptura), spalatul pe dinti (disi, dai pata disi mami), urmeaza ritualul stingerii luminii. Stefan sta cu mana pavaza pe intrerupator (ca nu cumva Monica sa stinga lumina in locul lui) si numara pana la 10, 11 sau 12, in romana si-n engleza. Dupa care stinge lumina. O aprinde si repeta numaratoarea pentru Monica. Picea sta cuminte si cand aude 10 se repede sa stinga lumina. Si pentru ca lucrurile sa nu fie simple deloc, mai are loc o numaratoare dupa care amandoi sting lumina in acelasi timp. Pentru Monica am inventat o poveste simpla cu un arici tepos care vrea sa pape intr-o zi mere rosii-rosii, porneste prin padure in cautarea lor si gaseste pomi cu mere galbene, pomi cu mere verzi, cu mere portocalii, cu mere jumatate rosii jumatate galbene, mere roz, dar mere rosii deloc deloc. Ma rog, povestea are happy-end, ariciul ajutat de prietenul iepure gaseste mere rosii-rosii pe care le prepara in mii de feluri etc. Stingem lumina si-i intreb – ce poveste sa va spuna mama? Aiciu epos – zice Monica, sa-mi povestesti de cand erai tu mica – zice Stefan. Si incepe razboiul in care se urla tare si raspicat cuvinte ca aiciu! Epos! Aiciu epos! si “ba faci ca mine, spui ce vreau eu!” Uneori diplomatia mea da roade – bai Stefane, hai sa termin repede cu povestea ei, e-o poveste scurta si ea adoarme repede, iar apoi ne lafaim cu povestea pentru tine. Ba nu, faci cum zic eu! Bine, zic, dar atunci o sa termin repede povestea pentru tine ca sa apuc sa-i zic si Monicai cu ariciul inainte sa adoarma. Mai bine ii spui ei intai povestea si apoi mie mult mult de tot – hotaraste el. Nu tine mereu. Povestea pentru Monica e greu s-o spun, rad de mor. Cum incep cu a fost odata ca niciodata, Monica ma intrerupe si sintetizeaza intreaga poveste – aiciu epos, mee osii-osii, aben, osii deoc-deoc. Cand termin cu aiciu, ridica alte pretentii – acum cu ushu, upu (cei trei purcelusi).
Pana sa adoarma se foieste, se pune de-a curmezisul, da din picioare. Picioarele ma nimeresc in fata, burta, gat, alte locuri asa ca incep sa ma plang. Vine imediat langa mine, ma mingie pe cap, apoi zice – pupic, si-mi da pupice multe si bune. Fa-te ca te lovesti – i-am zis lui Razvan intr-o dimineata si el a inceput – au, vai ce m-am lovit. Intr-un suflet a venit draga de ea sa-i dea pupice lui tati.
M-a vazut ca scriu si-a venit la mine – gata mami, ajuge, ajuge mami – incearca sa inchida laptopul. Nu-i plac magazinele, nu le suporta. Am fost cu Simona si cu Iris prin oras si la un minut dupa ce-am intrat in primul magazin, mi-a spus – gata, ajuge, afaa mami. Odata!
Preferatii ei sunt Tom si Jerry sau Tom miau, cum zice ea. Stie deja bine de tot episoadele si ne anunta sonor ori de cate ori lui Tom i se intampla ceva rau care-l face sa ia diferite forme – o masa, o masa (cand se loveste Tom de o nicovala), o foae, o foae (floare – cand Tom baga capul intr-un ceainic care explodeaza).
O vreme a vorbit numai in semne de exclamare – baca! mami! (imbraca-ma mami), caltza! tati! (incalta-ma tati), faci! mishu! (sa i-l fac din plastilina pe spiridusul mishu), dau! batzu! (a amenintat-o odata pe buni care o necajea). Semnele exclamarii sunt insotite de un dat energic din cap si o incruntatura care trebuie sa sublinieze pentru noi astialalti ca cerintele sunt serioase si imperative.
E moarta dupa dulciuri si dupa ce papa vine la mine – mami dai upiza d-aia d-aia duce duce (surpriza dulce). A vazut ca daca Stefan isi scoate mucii, primeste o surpriza dulce asa ca zilele trecute, dupa ce si-a scos Stefan chestiile din nas, a venit la mine – si eu mami, si eu. N-avea muci, dar am zis sa-i fac hatarul, repeta si ea ce vede la frati-su. Ei da, repeta cu un scop. Dupa ce si-a plimbat pompita pe langa nas, o arunca si-mi zice – gata! acum dai upiza daia, d-aia duce.
A stat langa mine cand am plantat iaieie (lalele), zambile, narcise si alte minunatii. Ii zic zilele trecute – ia uite mami ce gradina frumoasa avem, iti place? Ea – mami a pus foile. Ei si de-atunci se opreste la toate florile din parcuri, campii etc si spune cu un glas incarcat de mandrie filiala – mami a pus! Viziteaza in fiecare zi “pipicii” din gradina, se uita la cosuletele lor pline si la imbracamintea lor colorata.
E innebunita dupa Stefan, se tine dupa el peste tot si imita absolut tot ce face el. Uneori se mai supara pe el si-o vad cum incepe sa-i traga niste palme pe cap. Sper ca-l mangai pe Stefan mami – ii zic. Da – zice – si-si transforma loviturile in mangaieli. Daca-i dai ceva, neaparat iti cere si pentru Stefan – o data eu, o data efam. Stefan e un pic dezamagit de schimbarea de nume – pana acum cateva zile Monica ii zicea nanan, acum urechea ei a prins mai bine sunetele si ii zice efam.
Tocmai ne-am prapadit de ras. Un spectacol rar – tati in actiune. Dupa ce a imputit toata bucataria preparand un delicios cascaval pane, a crezut ca poate avea parte de putina liniste si s-a asezat pe canapea. Suc! Suc! Acuma suc! – cere monica. Ii aduc eu un suc si il pun “e masa! e masa!” Dupa 16 secunde incepe si Stefan: suc! Se ridica Razvan cu greu de pe canapeaua pe care se pravalise atat de invins si-i aduce un suc. Se prelinge din nou pe canapea. Vreau in pahar gros! – porunceste Stefan. Bea apa din cana galbena (era una pe masa) si toarna sucul in ea – zice tatal incercand sa nu se mai ridice. Aia e cana Monicai – torn eu paie pe foc. Aia e cana Monicai – preia Stefan, asa ca tati se deplaseaza inspre o alta cana. O pune langa cutia de suc si din nou dulce canapea. Am zis o cana groasa! – se nemultumeste Stefan. Si asta ce-are? se mira tati. Sa-mi aduci o cana groasa! insista Stefan ignorandu-l pe ta-su. Buni ii paseaza cana groasa lui Razvan care i-o paseaza lui fi-su si se lungeste inapoi pe canapea. Stefan toarna sucul din cutie in cana groasa, dar parca totusi mai mult pe jos. Razvan este exasperat, dar totusi sterge masa. Monica il asteapta pe tati sa-si reia locul pe canapea si isi cere si ea drepturile – si mie odata cana goasa tati, tati si eu una goasa! Parca mi-e mila de Razvan, dar ma distrez mult prea tare. Vine cana si tati crede ca ia o binemeritata pauza. Nuu! Nuu! – striga Monica. Si mie un pai goasa. Ce culoare? – tuna tati – ca te bag in ma-ta daca ma trimiti dupa alt pai. Ntz ntz, nu stiu zau, ce fel de a vorbi cu copiii. Abatu, abatu! Beau suc abatu! Ce sa le faci, copii.
Si sa continuam cu Monica – a trecut prin etapa “ma nu” adica ba nu. Tot ce-i ziceai, tot ce-i propuneai era ba nu. Acum se gandeste bine inainte sa-ti raspunda si de cele mai multe ori iti zice da. E un copil foarte amabil, nu lasa nicio intrebare fara raspuns. Chiar daca pentru asta trebuie sa-si extraga degetul din gurita.
A invatat toate culorile. Inainte de asta toate erau “babatu” – albastru. Acum exista si aben, ede, iu (portocaliu), mov, oz, oshu, abatu, negu, ab. A inceput sa faca si ea un fel de omuleti, mai mult ochi cu pupile. Si-a facut mana desenand peretii, podelele, canapeaua noastra Natuzzi, fotoliul nostru Natuzzi, fosta noastra masa alba. Picteaza cot la cot cu Stefan si strica toate culorile – baga pensula din una intr-alta pana devin toate un fel de cacaniu. Isi da cu pensula pe mana – cum a vazut la Stefan – si apoi pune o stampila pe hartie. Ii place sa modeleze plastilina, lut sau coca si lipeste floricele si stelute sclipitoare.
Tine mortis sa faca totul singura si cand nu mai poate spune – ajuta mami sau ajuta Dica (bunica rodica). Cand mergem la gradinita sa-l luam pe Stefan, se duce direct la locul unde-si tine el gentuta si chiuie de bucurie. Intotdeauna cara dupa ea una, doua sau trei gentute, de care e foarte mandra. Stefan tine mortis sa vina si Monica la gradinita si cand n-o vede ma ia la intrebari – de ce n-ai luat-o si pe Monica? Dormea?
M-a dat pe spate odata. Eram la ELC, libraria noastra preferata, si vede niste sticlute cu solutie de facut baloane. Ehe, in urma cu multe luni mai luasem eu asa ceva. Ma trage inspre ele si striga – babane mami, acem babane! (sa facem baloane).
Ziua de 27 ianuarie a insemnat un eveniment important pentru omenire – lansarea IPadului si primul cacut si pisu la olita. Cred ca momentul a inspirat-o atat de mult pe Monica (Razvan facea mare caz de el prin casa), incat a simtit nevoia sa-l faca memorabil in felul ei.
Imi place la nebunie sa ma plimb cu ea, mergem “a cocos” si-i ducem paine, mai culegem flori, pietricele si mozaicuri albastre de piscina (unii ar incadra culesul de mozaic la categoria furt, dar nu si eu), il vizitam pe Rosco – simpaticul caine al lui Evros, ne uitam la melcii de pe gard, o invat despre plante, sa le miroasa, sa le mangaie, i-am aratat boboci si flori deschise, copaci, frunze, pasari, ma rog, tot ce-ar face o mama care se preocupa (asa ca mine). Si-i zice bunica Rodica – esti boboaca lui buni! Si ea – nu! Boboc foae! (nu buni are boboci, florile au) Si se contrazic tot asa: boboaca lui buni – boboc foae. Si ma bag si eu odata – boboaca lui mami! Boboaca Dica, boboaca tati, boboaca nanan! – ma contrazice ea. Boboaca lui Dica! – se bucura mama. Ma nu! Boboaca mami! – inchide ea discutia.
Ce sa spun, sunt foarte mandra de mine cand cere “in batze mamami”, cand se lipeste de mine si ma tine strans cu manutele zicand “mamami! mamami!” atunci cand se apropie cineva de noi si ea crede ca va fi luata de langa mine, cand vrea sa fie impinsa de mine cu carutul “pinge mamami!”, cand imi da cele mai bune pupice, cand imi cauta mana ca sa poate adormi, si mereu, mereu cand ma uit la ea si ma minunez ce fetica superba am facut.
Tare mult te iubim puiut drag!