Stefan e un izvor inepuizabil de texte comice. Eram cu el la gradinita indeplinind ritualul de stat pe o bancuta. Din alea de plastic, pentru copii, doua banchete legate de o masuta, in mijloc. Eu stateam pe o bancheta, el pe cealalta. Si zice – mami hai vino langa mine ca ma simt singur pe bancuta mea.
Intr-o zi cand m-am dus sa-l iau de la gradinita, o fetita il mangaia de zor. Stefan statea, se ridica, mergea, ea cu manuta repede pe capul lui sa-l mangaie. Cum o cheama mami pe fetita, il intreb. Ridica din umeri. De ziua lui cand m-am dus cu torturile la gradinita am ajuns in pauza de la 10, cand se joaca in curte. Si l-am urmarit – se juca, de mana cu o fetita tare draguta, strangeau nisip, fugeau, tare fericiti si draguti. Are lipici, ce sa mai…
La Mac Donalds e un loc de joaca unde Monica saraca nu prea are cum se juca, fiind prea mica. Asa ca o sui eu pana la toboganul in spirala, ne jucam impreuna. Sau doar ea cu Stefan, care o tine de mana si o insoteste peste tot unde poate ea sa ajunga. Intr-o zi ma striga Stefan – Monica ajunsese intr-un tub de unde nu mai putea reveni. Salvez fetica si apoi stam noi de vorba intr-un elicopter, facuti ghem. Stii mami, fetita asta a vrut sa o impinga pe Monica dar eu am strans-o tare de mana cum m-ai invatat tu si am salvat-o. Bravo mami, esti un fratior extraordinar, o sa-ti dau un premiu de frate bun. Ii place ce aude asa ca mai cugeta un pic. Stii mami, apoi a vrut iar s-o impinga si iar am strans-o de mana pe fetita aia. Bravo mami, il pup, esti nemaipomenit, sunt tare mandra de tine. Se mai gandeste, rolul de erou se pare ca-i aduce foloase. Stii mami, a intervenit apoi a treia criza, zice. Ce criza mami? Pai a vrut s-o traga si de par, dar n-am lasat-o si am prins-o de mana si am marait la ea. Excelent puiu, asa mami, sa o aperi pe Monica. Da, da stii ca a fost si a patra criza? Ce s-a mai intamplat? Pai a vrut sa-i dea si o palma, dar n-am lasat-o si am strans-o tare de mana. Eu radeam discret ca sa nu-i stric imaginea de erou – bravo mami, esti nemaipomenit. Pai da, dar a venit si a cincea criza. Si a cincea mami? rad acum in hohote, fara jena, cat sa mai suporte omul? Pai da (il vad cum cauta si a cincea criza). S-a-ntamplat ca a venit o fetita si mai mare care a impins-o – zice el dupa o scurta gandire in care si-a dat seama ca fetita precedenta epuizase toate relele pe care putea sa i le faca Monicai. Cine-a zis ca e usor sa fii erou? In lipsa de zmei si balauri, ne luptam si cu fetite.
Eram odata pe plaja la noi la Mandria. Stefan se crizase nu stiu de ce si Razvan ii confiscase Ipod-ul. Si da-i cu tipete si cu urlete. Eu incerc sa-l tentez cu un concurs – cine gaseste cea mai frumoasa piatra. Eu nu apreciez pietrele – urla Stefan cat poate – eu vreau I-pod-ul meeeu!
Somnul Monicai nu supravietuieste mult cu Stefan in preajma. Dormea Monica odata si Stefan se intoarce de la gradinita. Ii dau sa pape, face el taraboi si trezeste fetica. Tasnesc in sus pe scari si-i zic lui Stefan – vezi ca ma duc la ea, nu fa zgomot, poate adoarme din nou. Ajung sus, Monica imi ia degetul si adoarme din nou. Jos dezastru – tropaieli, lucruri aruncate pe jos; fetica mai deschidea cate un ochi. Apoi: maaaami! maaaami! maaaaaamiiiii! – urla Stefan de jos. Eu chitic, poate-poate se linisteste naibii. Apoi aud cu groaza cum sursa zgomotului incepe sa urce scarile tropaind apasat la fiecare treapta. Maaamiii, unde esti? Ma gaseste. Shhhh!!! fac eu, joaca-te un pic la tine-n camera ca vin si eu imediat. Se duce, trocaneste o vreme si apoi revine in dormitor – mami poti sa ma descalti? Bine, soptesc eu si-l descalt. Monica se trezeste de-a binelea dupa atata tevatura. Stefan se uita la ea si-mi spune cu repros – vezi mami ca ai trezit-o pe Monica.
Moica sau pechica (fetica) – dupa cum isi spune ea este un adevarat magnet de copii. Pe unde se duce, copiii se tin lant dupa ea. La un loc de joaca nu a reusit defel sa scape de o fetita, desi maraiam la ea (la ailalta) si ma rasteam exasperata ori de cate ori o chinuia pe biata fetica, ba sa o ia in brate, ba sa n-o lase pe tobogan – she’s too little, she doesn’t know, zicea ea. She knows, she knows, urlam la ea si chiar i-as fi dat si cu ceva in cap sau macar s-o strang de gat. Vin copiii, o iau de mana, o mangaie si ea e bunuta si sta, dar se uita in jos si spune incet – veau mamami, veau mamami.
Cu pupicele e de-a dreptul mortala, Stefan ne altoieste si ea zice pupic! si vine sa ne aline. Se trezeste noaptea, se aseaza mai bine pe pat, da pupice lui mami si se culca. Nu ne induram s-o trimitem in patutul ei desi ne impinge toata noaptea si ne strica somnul.
Intr-o zi Stefan desena casute. Bravo Stefan, ii zic, ce casute frumoase ai facut!. Monica nu se lasa mai prejos. Si eu am desenat – zice – Moica a desenat o casuta pe peiete.
Topica ei este admirabila – daca ar proveni dintr-o familie de nemti sau daca ar fi stra-stranepoata lui Jedy. Monica vrei sa bei apa? Vrei nu – zice. Sau – sa pape vea nu Moica. Mor sa o aud spunind “inca nu”. Ai terminat cacutul Monica? Uncu nu, zice. Vrei sa papi? Uncu nu.
E foarte atenta la ce se intampla in jur si apoi ne relateaza, cam ca un grefier la tribunal. Tati a pus “Hai mami sa meigem!” Tefam a stigat “uauaua!” A zis gutiutiuc! – m-a informat prompta cand a cantat un gugustiuc. Si toata ziua, daca n-are altceva de comentat (dar de obicei are, nu-i tace gura nicio clipa, catza lui mama mica) ne informeaza pe noi ceilalti despre ce se discuta intre noi.
Si nu ia de buna ce-i zici, sta si se gandeste. Bunaoara, ii ziceam intr-o seara dupa ce imi ceruse apa (mereu cu “ii-e sete vea apa”), ii ziceam “bai setila mai opreste-te”. Si ea – petina (setila) nu, eu sint pechica. Purcica mica ce esti – i-am zis azi la pranz. Ea de colo – Pucica nu, pechica da.
Ma exaspereaza cu prostiile pe care le copiaza dupa frati-su. Preferata ei – am voie! Orice ii spui, orice, orice (Monica nu varsa sucul, nu murdarii peretii, nu manca de pe jos etc etc), invariabil va raspunde repede, pe nerasuflate: am voie! Ma amuz in schimb cand i-o serveste lui Stefan. Monica nu mai bea din sucul meu! Am voie! Ba n-ai, e sucul meu! Am voie, am voie!
Ma distreaza la culme sa vad cat de rabdatoare e in a-l convinge pe (calicul de) Stefan sa-i dea ceva din ce are si el. Da-mi si mie un pic, un pic de tot – si-si baga capul in fata lui. N-ai voie, e al meu si numai al meu si doar eu maninc. Ea nici n-aude si continua – un pic, un pic, un pic. Dai numai un pic, un pic de tot. Nuu! Si mie un pic – continua ea nestingherita. Am zis nu, nu si nu! O data si gata un pic, un pic de tot, dai u Moica. Pana la urma ii da!!! Dar ea nu se multumeste cu atat. Mai dai o data si gata un pic. El ii da. Ea cerseste in continuare – mai dai o data si gata. Pai ti-am mai dat – incearca Stefan. O data, o data si gata si gata. Iti mai dau dar e gata de tot. Papa ea, dupa care – mai dai un pic. Pai ai zis ca o data si gata data trecuta – zice Stefan care contorizeaza si el inghititurile Monicai. Dai o data si gata, zice ea senina. And so on and so forth. Pana la urma ajunge sa imparta cu ea tot ce are. Ma uit ca la cinema si ma distrez copios.
Azi am reusit sa culc copiii devreme, facut curat, spalat, merit si eu un film.
Tati ne e dor de tine!!! Tare te iubim!
Leave a comment on Cascadorii rasului
RSS feed for comments on this post · TrackBack URI