Cresc, cresc copiii mei, ma si bucur, ma si intristez. Stefan e plin de declaratii de iubire, ma impresioneaza teribil – mami te iubesc la milion, mami te iubesc la miliardul miliardului, si ca sa fie foarte clar – mami te iubesc la infinit. Intr-o seara pe cand ne culcam imi zice – mami eu nu vreau sa mori. Pai n-o sa mor mami, spun eu. Ba pana la urma tot o sa mori, dar nu chiar in curandul curandului.
Intr-o zi mi-a facut un colier superb dintr-un set de margele pe care mi-l cumparase Livia. Si ii zic – mami, pentru mine astea sunt cele mai frumoase margele din lume. El se uita in departare (eram pe plaja) si-mi zice foarte grav si patruns – stiu iubita mea.
Ne jucam intr-o zi de-a magazinul si-i zic – cumpara biscuiti, azi avem o oferta speciala. Primesti 4 biscuiti, platesti doar 3. Platesc 4 ca se adauga si tva-ul, zice el. Cand am fost la Larnaca am luat o pauza de plimbare si-am stat pe-o banca. Le-am umflat multe baloane colorate si s-au jucat pana cand vantul a luat un balon. Fuge Stefan si dupa o vreme se intoarce cu balonul, foarte mandru – l-am salvat ca un erou, zice.
Monica e tare dulce, vesela si haioasa de nu se poate. Ii place viteza iar in leagane vrea s-o dai “taie ca vau sa ma simt bine”. Avem multe jucarii prin casa, fiecare e un personaj bine conturat, cu o personalitate aparte. Vau sa vobeaca (sa vorbeasca) Misu mami, vau sa vobeaca Mianda, mami vau sa vobeaca pucelusu etc. Dar acum nu-i mai ajunge vorbitul jucariilor, si-a extins pretentiile: vau sa vobeaca sucu de mee mami. Vau sa vobeaca painea si salamul din guia mea. Vau sa vobeaca samponu. Intr-o seara cand le faceam baie am crezut ca mor de ras fiindca “mami, vau sa vobaca dunga alba de pe posop”. Intr-o zi eram la McDonalds. Ce se-aude mami? – ma-ntreaba. Un piuit mami, ii anunta pe bucatari ca s-au prajit cartofii si trebuie scosi. Vau sa vobeaca piuitu.
A invatat si ea toate jocurile de pe Iphone si ne cere mereu “semesonu”. E chiar priceputa. Acum de cate ori vede un ecran, apasa pe el.
Cu gradinita a fost o surpriza enorma, niciun plans, nimic, nimic. Cand o iau la pranz de la gradinita imi sopteste la ureche – a fost foate fumos mami. Cu Stefan avem ceva probleme – ii musca pe ceilalti copii. Nu suporta sa-i faca nimeni nimic asa ca cine se abate e pedepsit. Mi-a zis o profesoara ca l-a vazut intr-o zi cum il apucase pe unul de cap, strans, cu doua maini si se pregatea sa-i muste urechea. Vineri o muscase pe una de sold, asta da variatie.
De-o vreme si ceva copiilor mei nu le mai ajung povestile clasice, asa ca vor mereu cate-o poveste noua. Uneori cerintele sunt foarte specifice: “mami vreau o poveste noua despre un baietel aproape fricos” sau “o poveste despre un baietel care se uita atat de mult la televizor incat i s-au stricat ochii”. Cerintele pot fi si destul de abstracte – sa ne spui o poveste despre o perdea mami. Si uite-asa au luat nastere minunatele povesti: Ursuletul Robertino, Iepurasul Cristofor, Duhul din lemn, Picatura Pichi, Steluta calatoare, Povestea cu Baba Cloanta si ciupercutele, Buboiul, Cel 4 talismane ale anotimpurilor, Povestea cu puiul de arici care vroia mereu o poveste noua, Fetita care nu-si iubea jucariile si manca multe dulciuri, Baietelul aproape fricos si curcubeul, Vantul care a furat mingia baietelului, Povestea cacatilor, Baietelul care se uita prea mult la televizor, Perdeaua, Ariciul si merele rosii-rosii, Vrabiuta, veverita si soricelul intr-o iarna care vine prea devreme, Spiridusul Misu si soricelul hotoman, Povestea cu puiul de cangur care vroia sa sara pana la luna, Albinuta si floarea minunilor, Fetita care desena atat de frumos incat lucrurile deveneau realitate, Masinuta Matilda…
Intr-o zi l-am pedepsit pe Stefan, nu mai stiu ce prostie facuse. Ce bine mami ca nu mai am voie filmulete si joculete – imi stricam ochii si mai pierdeam si timpul degeaba. Smecher fi-miu.