Ieri a fost serbarea de Craciun a copiilor, au facut multe repetitii la gradinita pentru asta. Monica a fost steluta iar Stefan unul dintre magi. Am avut emotii enorme, cand i-am lasat pe copii in spatele scenei era acolo o boceala generala. Plangeau oite si pastori, magarusi si stelute, iar educatoarele nu faceau fata la tinut in brate si sters lacrimi. De, emotiile. Stim si noi de anul trecut cand Mrs. Mallora ne-a adus oita noastra plangacioasa in brate de unde a urmarit tot spectacolul. Anul asta l-am tot iscodit despre serbare – o sa fiu rege, mi-a zis, si trebuie sa spun “I have gold”. Si asta a zis. S-a dus solemn la microfon si a rostit tare si prelung “Iii haaaave goooold!” Mami, da’ ce frumos ai zis pe scena, i-am spus dupa serbare. Pai da, ca un rege adevarat – a spus el primind foarte demn complimentul. A si cantat singurel o strofa, cu o voce subtirica, perfect corect, perfect frumos, perfect perfect. Monica a stat in primul rand de stelute, cu mana in gura pana la cot, atunci cand se plictisea sau cantand cu multa convingere si gesticuland frenetic atunci cand i-o cerea actul artistic. In rastimpuri mai folosea bagheta cu steluta cea sclipitoare pentru a-si mangaia colegii pe cap, strambandu-le coronitele. Dupa piesa de Craciun au urmat dansurile trupei de dans din care face parte si Stefan. Puiul mamii drag! Primul dans, super ritmat, cu panglici rosii stralucitoare, iar al doilea cu niste marengas – cum le zice el, niste popice cu bilute in ele. Nici acum nu-mi vine sa cred ca mi-am vazut puiutii pe scena.
Multumesc iubitii mei pentru amintirile minunate!

(update tata): poze de la serbare (cam intunecoase sau tremurate) mai jos; in aceeasi colectie sunt poze superbe din noiembrie pana acum, de pe acasa, de la gradinita, de la targul de Craciun de la scoala copiilor, de la impodobitul bradului, ziua lui Joy si in sfarsit serbarea de la gradinita.