Fetica noastra are 3 ani! Toata saptamana trecuta a fost nerabdatoare: Tati, azi e ziua mea? Nu tati, peste o saptamana. Nemultumita de raspuns venea la mine: Mami, azi e ziua mea? Nu sau da? Nu mami, abia peste o saptamana. Si asa zi de zi pana azi. Cred ca a fost tare coplesita de eveniment, a avut o mina grava toata ziua, cel putin pana acum. La gradinita s-a straduit 5 minute sa stinga lumanarile de pe tortul Tweety pana cand o educatoare miloasa a suflat discret odata cu ea. A incercat si acasa, dar educatoarea cea miloasa nu era aici. Eram doar noi care vroiam sa ne distram. Si a meritat, ca dupa incercarea ratata de a sufla printre dinti, a inceput sa partaie pe gura niste precipitatii zgomotoase care ne-au amortit falcile de-atata ras. Noroc cu Stefan si in sfarsit lumanarile au fost stinse. Si apoi aprinse din nou si din nou de vreo 24 de ori.
La 3 ani puiul nostru este extrem de vorbaret si de curios. Intrebarile ei respecta intotdeauna un model:
– Mami, azi e zi de gadinita? Da sau nu? Nu sau da?
– Da, ii zic, azi mergem la gradinita.
– (ea catre Stefan) Auzi Stefan, azi e zi de gadinita.
Sau:
– Mami, am voie acadea? Da sau nu?
– Da mami, dar sa n-o spargi cu dintii.
– Auzi Stefan, am voie acadea.
Se descurca binisor in engleza, e innebunita dupa sandale si pantofiori, rochite si fustite (ii place sa-i zici ca-i o printesa frumoasa), ii plac acadelele de cola, construieste superb cu lego, deseneaza cand o rogi omuleti “veseli pana la ochisori”, din meniul ei nu trebuie sa lipseasca supa sau ciorba, ii place sa-ti faca daruri – pachetele infofolite in 10 straturi de servetele, care ascund un banut sau alte nimicuri de le gaseste prin casa, ii plac penele, vrea mereu sa ne jucam de-a v-ati ascunselea, se trezeste noaptea, imi da un pupic si apoi se culca la loc, cand e obosita isi suge degetul mare de la mana dreapta si cere “muna ta mami” (ne intorceam odata de la gradinita, eram in masina, ea pe scaunelul ei in spate, eu conduceam. Si-mi zice: Mami, veau sa-mi dai muna lunga a lui tati), iti framanta degetele pana adoarme, ii place sa se joace de-a magazinul, e innebunita dupa tati dar nu poate sa doarma noaptea fara mami, ii place s-o dau uta si sa-i zic “du-te bai de-aici!”, fuge impiedicat, ii place sa-i citesc din “caticele”, ii plac puzzle-urile, isi numeste jucariile de plus “prieteni”, nu-i plac papusile, gaseste pietre frumoase pe plaja, e darnica, ii place albastrul (si mai nou mov-ul), nu-i place la gradinita, stie multe cantecele si ne incanta cu ele, ii plac Tom si Jerry, Chip si Dale, Donald, Funny little bunnies etc, e campioana la Piticot – arunca nepasatoare cu zarul si nimereste exact ce-i trebuie. Castiga fara s-o intereseze prea mult, spre disperarea lui Stefan care chiar VREA, e incrancenat tot timpul jocului, se concentreaza temeinic, numara mereu si stie ce trebuie sa dea si ce nu. Dupa ce inevitabil pierde la Piticot, Stefan zice: Acum jucam si Scari (de obicei ne bate). E tare bunuta si de cele mai multe ori ascultatoare. Daca o certi se lungeste pe jos si nu mai zice nimic. Dupa o vreme vine la tine incruntata (si ce incruntata stie sa fie :)) si-ti zice: Sunt supaata pe tine ca m-ai cetat.
Ne aduc enorm de multa fericire copiii astia doi. Stiti voi bine – va iubim la disperare!
Leave a comment on La multi ani Monica! (update: POZE!)
RSS feed for comments on this post · TrackBack URI