L-am condus doar vreo 200 km pe drumuri de munte si deal, si doar vreo
cativa km decapotati (ca eram cu copiii si nevasta in spate).
E o jucarie faina, se simte ca ai o groaza de putere la dispozitie
(440 cai, suta in 5,4 sec, viteza maxima 283 km/h). Motorul si
esapamentul fac niste zgomote feerice, mi-au amintit de Porsche. E
foarte luxoasa, interior din piele bej-galbuie, volan de lemn alb
(absolut feeric!), o multime de senzatii moi placute. Scaunul
soferului e extrem de confortabil (ca scaun). Cand le ridici sa intre
pasagerii din spate, se misca singure electric in fata, si apoi inapoi
in spate in pozitia potrivita. Suspensia e confortabila, daca nu apesi
butonul Sport. Fain.
Insa sistemul de sunet (cu boxe Bose de altfel) are niste bug-uri
stupide (muzica din iPhone se tot deconecta) si are o interfata
absolut idioata, trebuie sa o resetezi prin schimbarea limbii (si dureaza 5 minute!) ca sa recunoasca iPhone, are un milion de butoane si totul e foarte confuz si alambicat…
Locul soferului nu e suficient de inalt pentru mine, asa ca trebuie sa
stau cu capul aplecat tot timpul ca sa vad prin parbriz. Tetiera
(marcata feeric cu sigla Maserati) e prea in spate, nu poti sta cu
capul pe ea decat daca tii ochii spre stele. Si altele.
Intoarce capete, si lumea o pozeaza cand trece. E frumoasa, are linii
elegante si cu multa personalitate. Dar ii lipsesc chestii de
rafinament sau ergonomie cu care ne-am obisnuit la masinile de lux germane (de pilda volanul e cam prea moale la viteze mari).
Mi-a amintit de Saab-ul meu: masina puternica, cu personalitate,
interesanta, chiar daca nu cea mai comoda. Cosmin ar fi tare fericit
in ea, e o masina de fitze incredibila. Sau Guta :) desi asta cred ca
prefera BMW ca e mai ieftina, sau Porsche ca a auzit tot satul de ea.
Eu unul n-as da CLK-ul meu pe asta. Dar eu nu pun pret mare pe
performanta, ci mult mai mult pe confort.
Pentru AutoBild a relatat al vostru,
Tati :)
Leave a comment on Plimbare cu Maserati GranCabrio Sport
RSS feed for comments on this post · TrackBack URI