Au copiii o logica cu care nu te poti pune. Eram afara cu Stefan si Monica, la masa. Monica, mai nou e foarte dornica sa pape singura, se facuse ca o purcica, asa ca ii zic – mai mama uita-te la tine in ce hal te-ai facut. Stefan, fin observator al incidentului, zice cu un ton profesoral – mami, nu are cum Monica sa se uite la ea, asta e doar o vorba, asa. Dar am primit si laude din partea lui. Eram aseara pe plaja la cules de pietre, care mai de care mai frenetic si mai laudaros cu pietrele lui, cand il aud pe Stefan zicand ca pentru sine – si mami a gasit pietre frumoase. O apreciez foarte mult pentru asta. Pe de alta parte… Azi il luam de la gradinita si am ramas un pic sa ne uitam la o tanti profesoara care topaia stang-drept stang-drept si ridica mainile cumva, acompaniata de o muzica pentru copii. Si fi-miu imi zice cu mila – tu mami nu poti sa faci asa ceva, numai eu pot.
Monica imita ciori. Si o face atat de bine! Le arata cu degetul si emite un sunet fata de care ciorile ar fi foarte invidioase. E adevarat deci ca picii invata limbi straine foarte repede si cu accentul original. Mai face o chestie haioasa (pe langa faptul ca de la o vreme merge ca o maimutica, fundul in spate, capul in fata, iar expresia fetei e intraductibila – isi incordeza maxilarul, isi aduce barbia inainte si fixeaza preocupat-mirata-zambitoare ceva de pe podea, in timp ce merge cu o viteza supersonica) cand o intrebi ceva de genul – cine e iubita lui mami? Se arata pe sine cu degetul mare si e absolut mortala!
Si dintre evenimentele saptamanii: l-am prins pe Mitica the third. Miticii sunt soriceii care aleg sa convietuiasca impreuna cu noi. Stiu, suntem minunati, dar dupa atata vreme avem nevoie de intimitate asa ca miticilor, stanga-mprejur.
Leave a comment on Mici lucruri
RSS feed for comments on this post · TrackBack URI