Obosit fiind, Stefan abera prin masina ceva de genul – 1 e la fel ca 2 si fac cat 5. Pai mami, ii zic, nu e asa, 1 nu este la fel ca 2. Ia gandeste-te – ce-ar fi mai bine sa ai, o bomboana sau 2 bomboane? Pai – se gandeste el – mai bine ar fi sa am 3 bomboane!
Si asta ca sa-mi amintesc peste vreo 10 ani ca baiatul meu m-a si iubit odata – vorbeam despre somn. In ultima vreme Stefan se trezeste noaptea, ma striga si pana nu ma bag in pat cu el nu adoarme. Si-mi zicea – pai mami, eu vreau sa dorm cu tine. Da mai puiu, dar mamele dorm cu tatii. Si tu cand o sa fii mare o sa iubesti o fata si-o sa dormi cu ea in pat. Si el, dragul lui mama, imi zice – da, da’ eu te iubesc pe tine! Merita sa fii mama, chiar daca mai incolo ti-o iei. Cel putin inceputul e pitoresc.
Si tot in masina ii ziceam ca el e iubirea lui mama, si Monica e iubirea lui mama si tati e iubirea lui mama. Ma intreaba – da’ pe oamenii rai nu-i iubesti? Nu mami, imi vine sa le dau cu ceva in cap. Pai – sa gandeste el – e bine sa le dai cu ceva tare ca altfel te inving ei. Dupa cateva secunde de aprofundare mai adauga – cu un topor sau ceva. Poate sa fie de fier. Sau de bronz. Sau de argint (exista asa ceva in povestea Taietorii de lemne).
Asta-i veche, de pe vremea cand nu-l zicea pe r. In fiecare seara, la culcare, spuneam povestea cu a fost odata si au trait fericiti pana la adanci batraneti si daca n-au murit, mai traiesc si-n ziua de azi. Si el confident ma incredinta de fiecare data – au muit, au muit. Acum rade si-mi zice – n-au murit.
Puiule, tare mult imi place cum zambesti cand te bag in pijama si tu aproape ca dormi. Iti spun cuvinte dulci, te mangai si te pupicesc si tu te intinzi ca un motan, sa cuprinzi tot patul. Si cum astepti de fiecare data dupa ce-mi dai pupic, pe care-l si anunti sonor – vezi ca ti-am dat un pupic, astepti mereu sa-ti spun – cel mai bun pupic. Dar pupicele mele mereu sunt cele mai bune? – ai vrut odata sa te asiguri. Mereu mami, mereu.