…la calitate mediocra (din iPhoane):

La bowling, la plaja, de ziua lui Cosmin cu limo la feericul Columbia Bay Pissouri, la Aphrodite Hills, prin port la Paphos si la noi la Aphrodite Sands. Cu alte cuvinte, nu ne-am departat mai mult de 15-20 km de casa. Dar ce fain a fost! Va mai asteptam curand dragii nostri!

Noi si Cosminii, plus nitel buni Mona si Ioana si Vlad

Cosminii au stat o luna cu noi in complex. In timpul asta, 10 zile a fost la noi buni Mona, o saptamana au venit si Ioana si Vlad de la Suceava, si alte 10 zile au fost Dan, Diana si Lutu de la Deva.

Aici gasiti pozele facute de aparatul “adevarat” al lui Vlad. Curand si cele facute de noi ceilalti.

Ziua Monicai, flori din gradina din Romania si din cea din Cipru, Stefan la Ziua Sporturilor la gradinita…

Stefan e un izvor inepuizabil de texte comice. Eram cu el la gradinita indeplinind ritualul de stat pe o bancuta. Din alea de plastic, pentru copii, doua banchete legate de o masuta, in mijloc. Eu stateam pe o bancheta, el pe cealalta. Si zice – mami hai vino langa mine ca ma simt singur pe bancuta mea.
Intr-o zi cand m-am dus sa-l iau de la gradinita, o fetita il mangaia de zor. Stefan statea, se ridica, mergea, ea cu manuta repede pe capul lui sa-l mangaie. Cum o cheama mami pe fetita, il intreb. Ridica din umeri. De ziua lui cand m-am dus cu torturile la gradinita am ajuns in pauza de la 10, cand se joaca in curte. Si l-am urmarit – se juca, de mana cu o fetita tare draguta, strangeau nisip, fugeau, tare fericiti si draguti. Are lipici, ce sa mai…
La Mac Donalds e un loc de joaca unde Monica saraca nu prea are cum se juca, fiind prea mica. Asa ca o sui eu pana la toboganul in spirala, ne jucam impreuna. Sau doar ea cu Stefan, care o tine de mana si o insoteste peste tot unde poate ea sa ajunga. Intr-o zi ma striga Stefan – Monica ajunsese intr-un tub de unde nu mai putea reveni. Salvez fetica si apoi stam noi de vorba intr-un elicopter, facuti ghem. Stii mami, fetita asta a vrut sa o impinga pe Monica dar eu am strans-o tare de mana cum m-ai invatat tu si am salvat-o. Bravo mami, esti un fratior extraordinar, o sa-ti dau un premiu de frate bun. Ii place ce aude asa ca mai cugeta un pic. Stii mami, apoi a vrut iar s-o impinga si iar am strans-o de mana pe fetita aia. Bravo mami, il pup, esti nemaipomenit, sunt tare mandra de tine. Se mai gandeste, rolul de erou se pare ca-i aduce foloase. Stii mami, a intervenit apoi a treia criza, zice. Ce criza mami? Pai a vrut s-o traga si de par, dar n-am lasat-o si am prins-o de mana si am marait la ea. Excelent puiu, asa mami, sa o aperi pe Monica. Da, da stii ca a fost si a patra criza? Ce s-a mai intamplat? Pai a vrut sa-i dea si o palma, dar n-am lasat-o si am strans-o tare de mana. Eu radeam discret ca sa nu-i stric imaginea de erou – bravo mami, esti nemaipomenit. Pai da, dar a venit si a cincea criza. Si a cincea mami? rad acum in hohote, fara jena, cat sa mai suporte omul? Pai da (il vad cum cauta si a cincea criza). S-a-ntamplat ca a venit o fetita si mai mare care a impins-o – zice el dupa o scurta gandire in care si-a dat seama ca fetita precedenta epuizase toate relele pe care putea sa i le faca Monicai. Cine-a zis ca e usor sa fii erou? In lipsa de zmei si balauri, ne luptam si cu fetite.
Eram odata pe plaja la noi la Mandria. Stefan se crizase nu stiu de ce si Razvan ii confiscase Ipod-ul. Si da-i cu tipete si cu urlete. Eu incerc sa-l tentez cu un concurs – cine gaseste cea mai frumoasa piatra. Eu nu apreciez pietrele – urla Stefan cat poate – eu vreau I-pod-ul meeeu!
Somnul Monicai nu supravietuieste mult cu Stefan in preajma. Dormea Monica odata si Stefan se intoarce de la gradinita. Ii dau sa pape, face el taraboi si trezeste fetica. Tasnesc in sus pe scari si-i zic lui Stefan – vezi ca ma duc la ea, nu fa zgomot, poate adoarme din nou. Ajung sus, Monica imi ia degetul si adoarme din nou. Jos dezastru – tropaieli, lucruri aruncate pe jos; fetica mai deschidea cate un ochi. Apoi: maaaami! maaaami! maaaaaamiiiii! – urla Stefan de jos. Eu chitic, poate-poate se linisteste naibii. Apoi aud cu groaza cum sursa zgomotului incepe sa urce scarile tropaind apasat la fiecare treapta. Maaamiii, unde esti? Ma gaseste. Shhhh!!! fac eu, joaca-te un pic la tine-n camera ca vin si eu imediat. Se duce, trocaneste o vreme si apoi revine in dormitor – mami poti sa ma descalti? Bine, soptesc eu si-l descalt. Monica se trezeste de-a binelea dupa atata tevatura. Stefan se uita la ea si-mi spune cu repros – vezi mami ca ai trezit-o pe Monica.
Moica sau pechica (fetica) – dupa cum isi spune ea este un adevarat magnet de copii. Pe unde se duce, copiii se tin lant dupa ea. La un loc de joaca nu a reusit defel sa scape de o fetita, desi maraiam la ea (la ailalta) si ma rasteam exasperata ori de cate ori o chinuia pe biata fetica, ba sa o ia in brate, ba sa n-o lase pe tobogan – she’s too little, she doesn’t know, zicea ea. She knows, she knows, urlam la ea si chiar i-as fi dat si cu ceva in cap sau macar s-o strang de gat. Vin copiii, o iau de mana, o mangaie si ea e bunuta si sta, dar se uita in jos si spune incet – veau mamami, veau mamami.
Cu pupicele e de-a dreptul mortala, Stefan ne altoieste si ea zice pupic! si vine sa ne aline. Se trezeste noaptea, se aseaza mai bine pe pat, da pupice lui mami si se culca. Nu ne induram s-o trimitem in patutul ei desi ne impinge toata noaptea si ne strica somnul.
Intr-o zi Stefan desena casute. Bravo Stefan, ii zic, ce casute frumoase ai facut!. Monica nu se lasa mai prejos. Si eu am desenat – zice – Moica a desenat o casuta pe peiete.
Topica ei este admirabila – daca ar proveni dintr-o familie de nemti sau daca ar fi stra-stranepoata lui Jedy. Monica vrei sa bei apa? Vrei nu – zice. Sau – sa pape vea nu Moica. Mor sa o aud spunind “inca nu”. Ai terminat cacutul Monica? Uncu nu, zice. Vrei sa papi? Uncu nu.
E foarte atenta la ce se intampla in jur si apoi ne relateaza, cam ca un grefier la tribunal. Tati a pus “Hai mami sa meigem!” Tefam a stigat “uauaua!” A zis gutiutiuc! – m-a informat prompta cand a cantat un gugustiuc. Si toata ziua, daca n-are altceva de comentat (dar de obicei are, nu-i tace gura nicio clipa, catza lui mama mica) ne informeaza pe noi ceilalti despre ce se discuta intre noi.
Si nu ia de buna ce-i zici, sta si se gandeste. Bunaoara, ii ziceam intr-o seara dupa ce imi ceruse apa (mereu cu “ii-e sete vea apa”), ii ziceam “bai setila mai opreste-te”. Si ea – petina (setila) nu, eu sint pechica. Purcica mica ce esti – i-am zis azi la pranz. Ea de colo – Pucica nu, pechica da.
Ma exaspereaza cu prostiile pe care le copiaza dupa frati-su. Preferata ei – am voie! Orice ii spui, orice, orice (Monica nu varsa sucul, nu murdarii peretii, nu manca de pe jos etc etc), invariabil va raspunde repede, pe nerasuflate: am voie! Ma amuz in schimb cand i-o serveste lui Stefan. Monica nu mai bea din sucul meu! Am voie! Ba n-ai, e sucul meu! Am voie, am voie!
Ma distreaza la culme sa vad cat de rabdatoare e in a-l convinge pe (calicul de) Stefan sa-i dea ceva din ce are si el. Da-mi si mie un pic, un pic de tot – si-si baga capul in fata lui. N-ai voie, e al meu si numai al meu si doar eu maninc. Ea nici n-aude si continua – un pic, un pic, un pic. Dai numai un pic, un pic de tot. Nuu! Si mie un pic – continua ea nestingherita. Am zis nu, nu si nu! O data si gata un pic, un pic de tot, dai u Moica. Pana la urma ii da!!! Dar ea nu se multumeste cu atat. Mai dai o data si gata un pic. El ii da. Ea cerseste in continuare – mai dai o data si gata. Pai ti-am mai dat – incearca Stefan. O data, o data si gata si gata. Iti mai dau dar e gata de tot. Papa ea, dupa care – mai dai un pic. Pai ai zis ca o data si gata data trecuta – zice Stefan care contorizeaza si el inghititurile Monicai. Dai o data si gata, zice ea senina. And so on and so forth. Pana la urma ajunge sa imparta cu ea tot ce are. Ma uit ca la cinema si ma distrez copios.
Azi am reusit sa culc copiii devreme, facut curat, spalat, merit si eu un film.
Tati ne e dor de tine!!! Tare te iubim!

Ne-am simtit excelent in vacanta de Pasti cu o familie calda si frumoasa: Oana, Paul si Clara. Puteti admira apartamentul inchiriat de ei in complex la noi (foarte fain mobilat si aranjat), copiii nostri la colorat de oua, plimbari prin Paphos, cadourile de la Iepurasul, Petra tou Romiou si Aphrodite Hills, taverna noastra preferata, baita in piscina noastra incalzita la 32 grade, apoi copiii la Starbucks in Nicosia, apoi doua zile in Nord, la Kyrenia, Bellapais, o plaja superba unde tati a facut prima baita in mare pe anul asta, feericul port Kyrenia si complexul Almond Holiday Village, apoi The Village Tavern din ultimul sat mixt din Cipru, Pyla, situat in “zona verde” sub administrare ONU, si in sfarsit fitzosul hotel Napa Mermaid, unde totul a fost la superlativ, si plaja divina Nissi Beach unde ne-am dat cu jet ski-urile si am facut si baita; apoi seara Luna Park.

Stefan a fost innebunit dupa matusica Oana, nu s-a dezlipit de ea pe tot parcursul calatoriei, si chiar a invatat Macao de la ea in masina!

Dragilor, a fost minunat! Va mai asteptam cu drag si dor oricand!

Din februarie pana in prezent :)

Poze multe poze din feerica zona turca, Almond Holiday Village, Kyrenia, Tatlisu (unde era cat pe ce sa locuim si noi), dar mai ales minunata peninsula Carpasia/Karpaz cu munti, verdeata, dune, plaje de poveste…

Click pe poza, apoi apasati Slideshow, sunt sute de poze…

Draga noastra fetica a crescut mare. N-am mai vazut asa copil bun, frumos, dulce. E atat de bunuta, buna, buna de tot. Uneori ma ia si frica, ceva e in neregula. Cine-a mai vazut copil perfect?
Cand ii culc, ii culc pe amandoi de-o data. Dupa tumbele in pat, bagatul in cuptor – patutul Monicai (iptua mami, iptua – adica sa-mi bag dintii in manuta ei sa vad daca s-a copt friptura), spalatul pe dinti (disi, dai pata disi mami), urmeaza ritualul stingerii luminii. Stefan sta cu mana pavaza pe intrerupator (ca nu cumva Monica sa stinga lumina in locul lui) si numara pana la 10, 11 sau 12, in romana si-n engleza. Dupa care stinge lumina. O aprinde si repeta numaratoarea pentru Monica. Picea sta cuminte si cand aude 10 se repede sa stinga lumina. Si pentru ca lucrurile sa nu fie simple deloc, mai are loc o numaratoare dupa care amandoi sting lumina in acelasi timp. Pentru Monica am inventat o poveste simpla cu un arici tepos care vrea sa pape intr-o zi mere rosii-rosii, porneste prin padure in cautarea lor si gaseste pomi cu mere galbene, pomi cu mere verzi, cu mere portocalii, cu mere jumatate rosii jumatate galbene, mere roz, dar mere rosii deloc deloc. Ma rog, povestea are happy-end, ariciul ajutat de prietenul iepure gaseste mere rosii-rosii pe care le prepara in mii de feluri etc. Stingem lumina si-i intreb – ce poveste sa va spuna mama? Aiciu epos – zice Monica, sa-mi povestesti de cand erai tu mica – zice Stefan. Si incepe razboiul in care se urla tare si raspicat cuvinte ca aiciu! Epos! Aiciu epos! si “ba faci ca mine, spui ce vreau eu!” Uneori diplomatia mea da roade – bai Stefane, hai sa termin repede cu povestea ei, e-o poveste scurta si ea adoarme repede, iar apoi ne lafaim cu povestea pentru tine. Ba nu, faci cum zic eu! Bine, zic, dar atunci o sa termin repede povestea pentru tine ca sa apuc sa-i zic si Monicai cu ariciul inainte sa adoarma. Mai bine ii spui ei intai povestea si apoi mie mult mult de tot – hotaraste el. Nu tine mereu. Povestea pentru Monica e greu s-o spun, rad de mor. Cum incep cu a fost odata ca niciodata, Monica ma intrerupe si sintetizeaza intreaga poveste – aiciu epos, mee osii-osii, aben, osii deoc-deoc. Cand termin cu aiciu, ridica alte pretentii – acum cu ushu, upu (cei trei purcelusi).
Pana sa adoarma se foieste, se pune de-a curmezisul, da din picioare. Picioarele ma nimeresc in fata, burta, gat, alte locuri asa ca incep sa ma plang. Vine imediat langa mine, ma mingie pe cap, apoi zice – pupic, si-mi da pupice multe si bune. Fa-te ca te lovesti – i-am zis lui Razvan intr-o dimineata si el a inceput – au, vai ce m-am lovit. Intr-un suflet a venit draga de ea sa-i dea pupice lui tati.
M-a vazut ca scriu si-a venit la mine – gata mami, ajuge, ajuge mami – incearca sa inchida laptopul. Nu-i plac magazinele, nu le suporta. Am fost cu Simona si cu Iris prin oras si la un minut dupa ce-am intrat in primul magazin, mi-a spus – gata, ajuge, afaa mami. Odata!
Preferatii ei sunt Tom si Jerry sau Tom miau, cum zice ea. Stie deja bine de tot episoadele si ne anunta sonor ori de cate ori lui Tom i se intampla ceva rau care-l face sa ia diferite forme – o masa, o masa (cand se loveste Tom de o nicovala), o foae, o foae (floare – cand Tom baga capul intr-un ceainic care explodeaza).
O vreme a vorbit numai in semne de exclamare – baca! mami! (imbraca-ma mami), caltza! tati! (incalta-ma tati), faci! mishu! (sa i-l fac din plastilina pe spiridusul mishu), dau! batzu! (a amenintat-o odata pe buni care o necajea). Semnele exclamarii sunt insotite de un dat energic din cap si o incruntatura care trebuie sa sublinieze pentru noi astialalti ca cerintele sunt serioase si imperative.
E moarta dupa dulciuri si dupa ce papa vine la mine – mami dai upiza d-aia d-aia duce duce (surpriza dulce). A vazut ca daca Stefan isi scoate mucii, primeste o surpriza dulce asa ca zilele trecute, dupa ce si-a scos Stefan chestiile din nas, a venit la mine – si eu mami, si eu. N-avea muci, dar am zis sa-i fac hatarul, repeta si ea ce vede la frati-su. Ei da, repeta cu un scop. Dupa ce si-a plimbat pompita pe langa nas, o arunca si-mi zice – gata! acum dai upiza daia, d-aia duce.
A stat langa mine cand am plantat iaieie (lalele), zambile, narcise si alte minunatii. Ii zic zilele trecute – ia uite mami ce gradina frumoasa avem, iti place? Ea – mami a pus foile. Ei si de-atunci se opreste la toate florile din parcuri, campii etc si spune cu un glas incarcat de mandrie filiala – mami a pus! Viziteaza in fiecare zi “pipicii” din gradina, se uita la cosuletele lor pline si la imbracamintea lor colorata.
E innebunita dupa Stefan, se tine dupa el peste tot si imita absolut tot ce face el. Uneori se mai supara pe el si-o vad cum incepe sa-i traga niste palme pe cap. Sper ca-l mangai pe Stefan mami – ii zic. Da – zice – si-si transforma loviturile in mangaieli. Daca-i dai ceva, neaparat iti cere si pentru Stefan – o data eu, o data efam. Stefan e un pic dezamagit de schimbarea de nume – pana acum cateva zile Monica ii zicea nanan, acum urechea ei a prins mai bine sunetele si ii zice efam.
Tocmai ne-am prapadit de ras. Un spectacol rar – tati in actiune. Dupa ce a imputit toata bucataria preparand un delicios cascaval pane, a crezut ca poate avea parte de putina liniste si s-a asezat pe canapea. Suc! Suc! Acuma suc! – cere monica. Ii aduc eu un suc si il pun “e masa! e masa!” Dupa 16 secunde incepe si Stefan: suc! Se ridica Razvan cu greu de pe canapeaua pe care se pravalise atat de invins si-i aduce un suc. Se prelinge din nou pe canapea. Vreau in pahar gros! – porunceste Stefan. Bea apa din cana galbena (era una pe masa) si toarna sucul in ea – zice tatal incercand sa nu se mai ridice. Aia e cana Monicai – torn eu paie pe foc. Aia e cana Monicai – preia Stefan, asa ca tati se deplaseaza inspre o alta cana. O pune langa cutia de suc si din nou dulce canapea. Am zis o cana groasa! – se nemultumeste Stefan. Si asta ce-are? se mira tati. Sa-mi aduci o cana groasa! insista Stefan ignorandu-l pe ta-su. Buni ii paseaza cana groasa lui Razvan care i-o paseaza lui fi-su si se lungeste inapoi pe canapea. Stefan toarna sucul din cutie in cana groasa, dar parca totusi mai mult pe jos. Razvan este exasperat, dar totusi sterge masa. Monica il asteapta pe tati sa-si reia locul pe canapea si isi cere si ea drepturile – si mie odata cana goasa tati, tati si eu una goasa! Parca mi-e mila de Razvan, dar ma distrez mult prea tare. Vine cana si tati crede ca ia o binemeritata pauza. Nuu! Nuu! – striga Monica. Si mie un pai goasa. Ce culoare? – tuna tati – ca te bag in ma-ta daca ma trimiti dupa alt pai. Ntz ntz, nu stiu zau, ce fel de a vorbi cu copiii. Abatu, abatu! Beau suc abatu! Ce sa le faci, copii.
Si sa continuam cu Monica – a trecut prin etapa “ma nu” adica ba nu. Tot ce-i ziceai, tot ce-i propuneai era ba nu. Acum se gandeste bine inainte sa-ti raspunda si de cele mai multe ori iti zice da. E un copil foarte amabil, nu lasa nicio intrebare fara raspuns. Chiar daca pentru asta trebuie sa-si extraga degetul din gurita.
A invatat toate culorile. Inainte de asta toate erau “babatu” – albastru. Acum exista si aben, ede, iu (portocaliu), mov, oz, oshu, abatu, negu, ab. A inceput sa faca si ea un fel de omuleti, mai mult ochi cu pupile. Si-a facut mana desenand peretii, podelele, canapeaua noastra Natuzzi, fotoliul nostru Natuzzi, fosta noastra masa alba. Picteaza cot la cot cu Stefan si strica toate culorile – baga pensula din una intr-alta pana devin toate un fel de cacaniu. Isi da cu pensula pe mana – cum a vazut la Stefan – si apoi pune o stampila pe hartie. Ii place sa modeleze plastilina, lut sau coca si lipeste floricele si stelute sclipitoare.
Tine mortis sa faca totul singura si cand nu mai poate spune – ajuta mami sau ajuta Dica (bunica rodica). Cand mergem la gradinita sa-l luam pe Stefan, se duce direct la locul unde-si tine el gentuta si chiuie de bucurie. Intotdeauna cara dupa ea una, doua sau trei gentute, de care e foarte mandra. Stefan tine mortis sa vina si Monica la gradinita si cand n-o vede ma ia la intrebari – de ce n-ai luat-o si pe Monica? Dormea?
M-a dat pe spate odata. Eram la ELC, libraria noastra preferata, si vede niste sticlute cu solutie de facut baloane. Ehe, in urma cu multe luni mai luasem eu asa ceva. Ma trage inspre ele si striga – babane mami, acem babane! (sa facem baloane).
Ziua de 27 ianuarie a insemnat un eveniment important pentru omenire – lansarea IPadului si primul cacut si pisu la olita. Cred ca momentul a inspirat-o atat de mult pe Monica (Razvan facea mare caz de el prin casa), incat a simtit nevoia sa-l faca memorabil in felul ei.
Imi place la nebunie sa ma plimb cu ea, mergem “a cocos” si-i ducem paine, mai culegem flori, pietricele si mozaicuri albastre de piscina (unii ar incadra culesul de mozaic la categoria furt, dar nu si eu), il vizitam pe Rosco – simpaticul caine al lui Evros, ne uitam la melcii de pe gard, o invat despre plante, sa le miroasa, sa le mangaie, i-am aratat boboci si flori deschise, copaci, frunze, pasari, ma rog, tot ce-ar face o mama care se preocupa (asa ca mine). Si-i zice bunica Rodica – esti boboaca lui buni! Si ea – nu! Boboc foae! (nu buni are boboci, florile au) Si se contrazic tot asa: boboaca lui buni – boboc foae. Si ma bag si eu odata – boboaca lui mami! Boboaca Dica, boboaca tati, boboaca nanan! – ma contrazice ea. Boboaca lui Dica! – se bucura mama. Ma nu! Boboaca mami! – inchide ea discutia.
Ce sa spun, sunt foarte mandra de mine cand cere “in batze mamami”, cand se lipeste de mine si ma tine strans cu manutele zicand “mamami! mamami!” atunci cand se apropie cineva de noi si ea crede ca va fi luata de langa mine, cand vrea sa fie impinsa de mine cu carutul “pinge mamami!”, cand imi da cele mai bune pupice, cand imi cauta mana ca sa poate adormi, si mereu, mereu cand ma uit la ea si ma minunez ce fetica superba am facut.
Tare mult te iubim puiut drag!

Finutele noastre din Finlanda, Iris si Simona, au fost in vizita pentru doua saptamani in a doua parte a lui februarie. Copiii s-au inteles minunat, iar in weekend am facut excursii superbe! Sunt multe poze din Kyrenia (zona turca) si capitala Nicosia. Enjoy! Va mai asteptam drage finute minunate.

Carnaval la Limassol si in Paphos, bunicii Rodicii, la pictura, tati la Londra si alte poze frumoase.

Ca de obicei, click pe poze pentru intreaga galerie, apoi click in stanga jos pe Slideshow.

Am facut un album cu cele mai frumoase poze cu copiii din august pana acum, de cand suntem in Cipru:

Stefan o iubeste pe Monica, nu poate fara ea. Cu toate astea (sau poate tocmai de aceea), simte mereu nevoia s-o faca pe seful. N-ai voie cu cartea Monica! (sau cu masinuta, ipod-ul, foarfeca, creioanele… de fapt n-are voie cu nimic din ce-i al lui, asta-i clar). Regula de baza este urmatoarea: ce-i al Monicai e si-al lui, ce-i al lui e doar al lui. Ieri dupa ce m-am straduit jumatate de ora sa-l conving sa-i dea si Monicai (care se uita pofticioasa la un biscuit de-al lui si spunea ite! ite!) o bucata de biscuit, tot ce a reusit el a fost sa-i intinda Monicai o firimitura minuscula buna pentru furnici satule.
I-am luat de pe net o carte cu poezioare (unele de-a dreptul imbecile) pentru copii, in engleza. Si era o minunata poezie in care o mama cu prea multi copii (27 am numarat noi din ilustratie) ii batea la fund si-i trimitea la culcare. Si-i zic – uite, asa am sa fac si eu, spank spank si la nani. Se uita la mine, ma masoara cu privirea si zice – Sper ca glumesti! Nu?!? Sigur ca glumesc, ii zic, n-o sa te bat la fund. O sa te musc. Alarmat – Aoleu! Pai asta-i mult mai rau! Na! Ce te faci cand copiii te iau in serios?
A inceput sa faca decupaje, deseneaza omuleti, ii decupeaza frumos si ii daruieste bunicai Rodicai (cum ar zice el). Multa vreme nu a vrut deloc sa incerce sa decupeze singur (macar ca ne-am straduit si tati si eu). Apoi intr-o zi incerc din nou sa-l conving. Nimic. Auzi Stefan – il intreb – tu crezi despre tine ca esti prost? Sau mai degraba destept? Vroiam sa ma lansez intr-o explicatie savanta, ca nimeni nu stie sa faca bine de la inceput, dar ca trebuie sa incerci, ca numai prostii nu incearca bla bla. Dar, cum nu mi-a raspuns la intrebare, am renuntat. In 5 minute decupa singur.
Joaca lui preferata este mami capcaunul care-l pune in cuptor, il amesteca si pune legume pe deasupra apoi verifica daca s-a copt friptura. Vreau sa fii capcaun mami si sa ma mananci. Hai ca intru singur in cuptor si aduc si legume pentru garnitura.
La gradinita nu mai sunt probleme, a inceput sa se joace cu ceilalti copii si chiar sa vorbeasca in engleza. Asta nu inseamna ca nu trebuie sa indeplinim cu strictete ritualul de dimineata. Adica ajungem, dar: trebuie sa stam pe o bancuta o vreme si apoi sa numar pana la 60; ne ridicam si facem o mica plimbare; ne postam la intrarea in sala de mese si numar pana la 60 (uneori, dar doar uneori, reusesc sa negociez un numarat pana la 30); il astept sa-si ia un scaun si sa se aseze (asta poate sa dureze destul si uneori exista si victime colaterale – colegi de-ai lui pe care ii izbeste cu picioarele scaunului in timp ce se roteste cautand un loc unde sa se aseze); numar pana la 10 in romana, apoi pana la 10 in engleza; apar si dispar de 5 ori. In acest mod simplu copilul este pozitionat la masa dupa care ma ignora. Oricum, ofer un spectacol strasnic celorlalti copii care se amuza copios.
Ii plac fetele, de, baiatul lui ta-su. Rasfoiam un album cu poze facute la serbarea de Craciun, cand ma intreaba: vrei s-o vezi pe fata care-mi place mie? Da mami, zic emotionata. Se uita cu atentie pe poze si mi-o arata pe Aceea – e Olga de la grupa pregatitoare, zice. Stefan n-are gusturi rele. Olga de la grupa pregatitoare este superba. Bineinteles ca a trebuit sa cumpar 2 poze si cu ea. Apoi, in alta zi, cand il luam de la gradinita, imi zice: vrei s-o vezi pe fata la care ma uit eu toata toata ziua, si in timpul mesei, si cand ne jucam? Da mami, zic. Ma ia de mana si ma duce in sala de mese, cauta atent de la masa la masa, eu dupa el. Dupa o vreme de cercetare atenta zice – nu-i aici. Hai in clasa. Si mergem in clasa unde mai stateau copii in asteptarea parintilor, unii jucandu-se, altii uitandu-se la un filmulet. Educatoarele se uita mirate la noi. Stefan vrea sa mi-o arate pe fetita de care-i place – ma simt eu datoare sa le explic. Si se naste o intreaga vanzoleala. Which one Stefan? Which one do you like? – incep ele sa-l intrebe. Na! Sa vezi ca mi se rusineaza si traumatizeaza baiatul, ma gandesc. Nici pomeneala. O cauta si mi-o arata cu degetul. Uite, aia e! Si educatoarele ne explica – este vorba despre Dimitriana, o fetita de la o grupa mai mica. Se uita mirata saraca si nu intelegea de ce Stefan sta cu degetul si privirea atintite asupra ei in timp ce educatoarele ii rostesc numele. Frumusica si Dimitriana de la grupa mica. Hotarat lucru, baiatul meu se pricepe la fetite. L-am mai intrebat de curand de cine-i mai place. Mie-mi plac toate fetitele – zice. Dar parca mai mult imi plac Angharad si Elise. Si de Dimitriana? – il intreb. De Dimitriana cel mai mult imi place – isi aminteste el.
Ca orice copil cu experienta stie ca daca plange i se da. Asa ca se foloseste din plin de arma cu pricina si daca nu intelegi de la primul tipat iti explica el cum sta treaba – sa-mi iei, ca daca nu o sa urlu si o sa plang groaznic si-o sa trebuiasca sa-mi iei! Daca totusi te tii tare pe pozitii si nu faci ca el, iti spune scrisnit, printre dinti: e ultima data cand nu faci ca mine! – adica tot ca mine ramane, dar acum iti fac o concesie.
In ultima vreme am fost vizitati de pirati si piratii astia barbari si-au ascuns tot felul de comori. Pe doua dintre ele copiii le-au descoperit. Prima a fost o caseta veche plina cu margele de rubin, smarald, diamant, topaz, safir etc. A doua, ieri, o casetuta plina cu iepurasi aurii de ciocolata. Stefan a urmarit cu sufletul la gura sagetile lasate de pirati pe jos, tarand dupa el si un carut cu tot felul de lopeti plus o trompeta cu care sa-si anunte izbanda – cand o sa gasesc comoara o sa suflu in trompeta mea. Cat am mai ras cu mama – cand a gasit “sabia” marcata cu x, adica locul de ingropaciune al comorii, s-a dus fuguta la carut si a sunat triumfator din trompeta. La fel si dupa ce a dezgropat comoara. In mod cu totul neasteptat, a impartit fiecaruia cate un iepuras, pastrandu-si partea leului, e drept. Dar orscat. Comoaa piatzim, comoaa piatzim! – striga si Monica fericita.
Ii place sa-l dau uta si sa-i zic “du-te bai de-aici” si “dom’ne da’ esti extraordinar!”, e mort dupa Tom si Jerry, ii place sa coloreze, sa picteze, sa deseneze omuleti si sa-i decupeze, sa-i citesc carticele (am luat o multime de pe net, a mai venit un transport si sunt superbe), sa deseneze pe tablita cu creta, sa asculte muzicile lui in engleza, sa manance curmale, capsune, mere galbene, sa caute pietre pe plaja, SA SE JOACE CU IPOD-ul, de-a capcaunul, sa asculte povesti, sa se indoape cu clatite goale, snitele si piure, ii plac prietenii lui de la gradinita, o prefera pe mrs Karin, nu vrea pe scena (deja m-a anuntat ca la serbarea urmatoare el va sta cu mine si nu cu educatoarele), ii place de Monica, nu-i place de Monica, culege mereu cate ceva pentru mine (si mi le da cand il iau de la gradinita – frunze mototolite prin buzunare, pietricele, buretei pe care-i jumuleste de nu stiu unde, imi culege flori), ii place sa topaiasca in pat si sa-l fac friptura, ii place cu bicicleta, vrea biscuiti de toate felurile si dulciuri cat cuprinde. Adica e un baietel normal, ca oricare altul. Numai ca da cele mai bune pupice din lume, e cel mai frumos, mai destept si mai bunut din cati exista. In rest, cum ziceam, ca oricare altul.

Mami si tati si-au luat zmeu! Si ne-am dus noi pe plaja sa-l inaltam. Vant, soare, pomi infloriti, graul cu coltul verde. Pana la plaja copiii au adormit bustean – Monica la ea in scaunel iar Stefan la mine in brate. Ma duc sa inalt zmeul – zice Razvan. Stai ma – zic eu – sa se trezeasca si copiii, o facem impreuna. Vreau sa fac repetitii, ca astia n-au rabdare sa astepte – zice Razvan. Si cata dreptate avea. Cred ca rasetele mele l-au leganat pe Stefan care in consecinta a dormit mai mult si a dormit mai bine.
Leaga Razvan tacticos mosorul de sfoara de zmeu (pe partea cealalta decat trebuia). Zmeul bucuros vede cerul, simte vantul, vrea sa zboare. Dar ceva nu-i in regula. A da, il manevreaza Razvan. Reuseste zmeul cu chiu cu vai sa se inalte 47 de cm, dar o pala de vant il izbeste brutal de pamant. Si inca o data, si inca o data. Eu intre timp deschid un Monopoly pe Iphone ca sa-mi mai treaca timpul. Mai ridic privirea. Zmeul zbang si zbang si zbang. Apoi apare Salvatorul, pe numele sau Sotiris. Sotiris se plimba pe plaja cu sotia Katia cand, patruns de mila fata de zmeul care nu avea nicio vina decat aceea de a-si fi dorit prea mult sa zboare, decide sa intervina. Orice intarziere ar fi fost fatala. Asa ca Sotiris il invata pe Razvan cum sa lege corect sfoara, cum sa ataseze coada zmeului si cum sa lege de ea o bucata de lemn (ca sa nu fie zmeul prea usor, vantul fiind chiar puternic). Dureaza o vreme, dar in cele din urma Razvan reuseste sa inalte zmeul si cred ca se simte chiar fericit. Vad cu disperare ca Sotiris vine spre masina in care eu incercam sa protejez somnul copiilor. O aduce si pe Katia apoi deschide cu nonsalanta usa masinii. Your kids? ma intreaba. Nu, i-am rapit si acum incerc sa le introduc printr-o sesiune prelungita de somn un pachet nou cu amintiri. Yes – zic. Your husband doesn’t know anything (asta stiam deja), but it’s so easy. I-am multumit pentru efortul depus, parea foarte satisfacut de propria persoana. Si avea si de ce – salvase un zmeu. Ma bucur ca nu mi-a trezit copiii si ma intorc la Monopoly. Peste putin timp imi ridic privirea si vad zmeul cum face niste rotocoale periculoase prin aer, apoi traverseaza din inaltul cerului strada si se infige invins intr-un maldar de tufisuri. Razvan fuge repede si-i ia ceva vreme sa descurce zmeul dar reuseste. In cele din urma Monica decide sa ia masuri, asa ca se trezeste. E super zmeul, e chiar usor sa-l inalti. M-a invatat un cipriot simpatic – Sotiris, era chiar priceput, dar m-as fi descurcat pana la urma si singur – zice copilul Razvan. Da, sigur.
Ce s-o mai lungesc. Peste vreo doua ore inaltam si eu zmeul sus, sus de tot, cu Stefan pe capul meu urland disperat sa nu-l mai ridic atat de mult ca o sa-l pierdem pana la urma. Strasnica senzatie – sfoara intinsa intinsa, zmeul sus pe cer, oamenii ducand mana streasina la ochi si zambind zmeului. Peste 50 de metri inaltime, zice Razvan. Deznodamantul insa a fost acelasi – rotocoale, rotocoale si buf intr-un stalp bietul zmeu. Dar e bine acum, Razvan l-a adus cu bine pe pamant si se odihneste la noi in sufragerie. Pentru ca merita.

Dragilor, iata ce vom face noi la vara:

UPDATE varianta finala este:

– in 3 iulie zburam la Bucuresti (12:00-15:45 PFO-BBU);
– 7 iulie Bucuresti-Munchen 14:55-16:00, apoi luam o masina si mergem la Alpenhof pentru 9 zile de munte si piscina cu Nico, Ina+familia, Alex+Maria;
– 16 iulie Munchen-Madrid 11:35-14:10, apoi inchiriem un motorhome cu care ne plimbam 3 saptamani prin Spania si Portugalia; in 19 iulie ne intalnim cu Chivutii la San Sebastian iar in 29 iulie ne despartim de ei probabil la Barcelona;
– in 5 august ne intoarcem la Madrid, predam casa pe roti si zburam spre Romania prin Munchen, 12:30-19:45;
– mai stam 12 zile in tara, sa ne intalnim cu prietenii si rudele, apoi zburam acasa in Cipru (pe 17 august 15:45-19:15);
– din 17 august o tinem intr-un mare chef pana pe 1 septembrie (cand incepe gradinita lui Stefan, poate si a Monicai, si va trebui sa ne trezim dis de dimineata).

Cam asta va fi :)
Acum stiti unde sa ne gasiti — va asteptam cu drag. Si va mai asteptam pe la noi in Cipru si inainte de 3 iulie — e soare, 20 grade chiar acum, incalzim piscina tot anul, si e o pace si un bineee… avem rezervari doar pentru februarie (bunicii si finutele din Finlanda) si saptamana de Pasti (verisorii Georgescu), deci hai!

Am fost rugati de dezvoltatorii complexului nostru sa aparem pe film si in brosura de prezentare a complexului, sa luam un mic dejun filmat, impreuna cu Cosminii, pe terasa unui penthouse, sa ne plimbam casual in jurul piscinelor impreuna cu tinerele rusoaice aduse special pentru eveniment :) si sa povestim in cateva fraze experienta noastra cipriota. In urma filmarilor, tati a fost botezat George Clooney iar nasu’ Cosmin — Brad Pitt :D

Filmul este inca la montaj, dar brosura a iesit si… suntem chiar pe coperta. Tati cu Monuta in brate, mami langa, Noni putin mascata de chelner.. pardon de Cosmin :). Stef era la gradinita iar Ilinca a refuzat categoric sa ii fie folosita imaginea asa, royalty-free… desi apare undeva intr-o poza mica de la pagina 4.

P.S. Si cand te gandesti ca acest colt de Paradis e (si) al nostru fiindca am avut ideea minunata de a vinde pe varful valului un apartament de 35 de ani vechime intr-un bloc intre betoane si praf in Bucuresti…

Mai jos puteti da click pentru poze facute cu telefoanele (iPhone precum si cateva cu noul telefon Google, dezamagire…) in ianuarie.

In alte stiri: Stef face litere si cifre la gradinita (si acasa), Monita vorbeste tot mai mult si mai bine, tati a busit Mertzanul intr-un parapete (dar se repara), mami a reluat lectiile de limba greaca. Ne pregatim sa primim o tanara filipineza numita Joy, care ne va ajuta prin casa si cu copiii. Tati inchiriaza un apartament de 2 camere in complex, una din camere pentru Joy si alta pentru biroul lui tati.

Spa-ul e gata, de maine se porneste, are 3 angajati si e deschis zilnic de la 8 la 21 cu 2 saune, jacuzzi, un gym cu multe aparate, cafenea/bar si 3 sali de masaj. Firma lui tati se face, se va numi Idealistic Future Ltd; ne-am mutat la alta retea de GSM (cu semnal mult mai bun) si avem de cateva zile si ADSL, telefon fix si Cytavision (in plus peste absolut feericul Sky+ HD pe care il iubim mai ales ca ne inregistreaza singur filme minunate in HD ce se vad perfect pe superlatul nostru Cinema 21:9).

Vremea a fost mai rece (14-20 grade la pranz, si chiar 5 grade intr-o noapte, ceea ce e de neconceput pentru ciprioti :) ) si in timpul saptamanii am cam stat prin complex, dar in weekenduri am mai facut cateva excursii la plaje de poveste din apropiere. Azi am ridicat si un zmeu pe plaja, a fost feeric! si am descoperit o tavernakis veeche gen Vama Veche sau mai bine Creta, cu table, terasa si huzur chiar pe malul marii.