La 3 ani, lui Stefan i-au cantat “Multi Ani Traiasca” o adunatura pestrita formata din prietenele Ioana si Oriana, Alba ca Zapada si Fat Frumos, o veverita, Cenusareasa si Ariel…

Dupa doua zile in universul povestilor copilariei (inclusiv noptile la hotelul Disney New York), ne-am mutat la Domaine de Bellevue unde am savurat viata simpla in Franta rurala si parfumul unic al Parisului. In ultima seara ne-am mutat la Bruxelles unde ne-am plimbat prin Grote Markt si la Manneken Pis. Atentie ca sunt 5 pagini de poze (dati Slideshow).

Dati click si o vedeti in Google Maps/Google Earth. E mai veche poza, intre timp are si piscina, acoperis etc., dar oricum e placut sa o putem vedea oricand prin internet.

UPDATE: Intre timp, Google a revenit la imagini din satelit mai vechi si casuta a disparut :)

…plus cateva poze din parcul Kiseleff, de la piscina Radisson si de acasa, cu un dulap plin de monstruleti desenati de Stefan.

Despre o fetita mai mare cu cateva zile decat Stefan:

http://www.bebelissimo.com/job-mum-experience-3-years/

Stef cu tricicleta prin Herastrau, la Hard Rock Cafe, acasa la joaca cu Pitu si Monica, la salina de la Slanic Prahova si inapoi acasa, unde o iubeste si o curata la nas pe Monica.

Am descoperit un stil de viata absolut incredibil: calatoria vesnica. Dati click si vizitati, pozele (mai ales cele din America de Sud, dar toate…) sunt absolut superbe, iar viata oamenilor astora ne fascineaza:

www.poraquiporalla.com

Noi facem un prim pas spre acest stil de viata liber prin mutarea pe malul marii in Cipru. Vom vedea cum ne simtim. E posibil sa decidem si noi sa “ne luam campii”, macar un an cat sunt copiii mici si pot invata la distanta. Dar mi se pare o sansa absolut incredibila pentru copiii aia sa invete despre lume.. in direct, in fiecare zi, din viata nu doar din carti.

Bravos Ilinca, Vlad, Matei, Marilena si Dan! Sunteti un model pentru noi.

Ah ce repede trece timpul… Am ramas in urma cu povestirile despre copiii nostri minunati.

Monica a inceput chiar azi sa faca pasi hotarati tinuta de manute. De vreo luna sta in picioare la marginea patutului sau a mesei din sufragerie, dar inca nu-si daduse drumul la pasit. Dar de azi a invatat si asta. Probabil ca in cateva saptamani va merge singura.

Monica intelege cam tot ce vorbim cu ea. Stie sa arate cu degetelul ochii, nasul, gura, zice ti-ta (adica tic-tac) si arata ceasul, zice intr-una tatatata, la soricel zice tz tz (de la chitz), la catel face mmmhm (un fel de marait urmat de latrat, cum i-a explicat mami) etc. Face balonase din balute si zgomote ca porcusorul. Ii place cartea cu cei 10 ursuleti care se rastogolesc pe rand sub pat, si e innebunita dupa un leu portocaliu cu acadele. Canta singura la fluieras (adica sufla si se aud melodii).

Stefan canta toate cantecelele din filmele cu Winnie, din Veronica si mai nou e innebunit dupa dansurile irlandeze ale lui Michael Flatley (dupa o lunga perioada de pasiune aprinsa pentru muzica greceasca in frunte cu Zorba). In general Stefan e un dansator innascut. Isi apara oitele (sau lupul cel rau, dupa caz) de capcaun. E foarte incantat sa faca schimb de roluri cu mami (“Mami, vrei sa fii tu Stefan?”), e bunut cu Monica (pe care o iubeste cel mai mult dupa tati), ii place sa lipeasca abtibilduri din carti, sa construiasca diverse case cu piscina (ca la Mandria), sa se plimbe cu tricicleta, mai ales la vale pe pante, sa deseneze omuleti (absolut deliciosi) si sa taie bucati de hartie cu foarfeca. A, da: Stefan stie sa foloseasca olita, singur singurel, ascunzandu-se cu olita cu tot in casuta din camera lui.

Din cand in cand Stefan isi aminteste cu tristete de prima lui oita, pe care a uitat-o pe aeroport in Cipru la intoarcere si despre care noi i-am spus ca a ramas la casuta de la Mandria sa supravegheze lucrarile — ne-a rugat, micutul, cu lacrimi in ochi sa ii scriem oitei ca ii e dor de ea si sa o rugam sa vina la Bucuresti, asa ca l-am rugat pe unchiuletul Alex sa cumpere una aproape identica si sa o trimita — vine in cateva zile direct la Paris.

Ei bine, da: duminica plecam la Paris! Il vom serba pe Stefan la 3 ani luni la Disneyland (unde si stam in hotel doua nopti, impreuna cu Dragos+Ivona+Ioana Chivulescu si Catalin+Raluca+Oriana Dumitru). Apoi ne mutam la locul nostru drag de langa Paris, Domaine de Bellevue, unde stam inca 5 nopti, iar ultima noapte o petrecem la Bruxelles. Speram sa fie bine copiii, care de cand ne-am intors din Cipru tot raciti au fost (Monica chiar a facut otita, impreuna cu mami).

Va pupam, curand si poze din saptamanile trecute.

Click apoi Slideshow:

Azi am fost la International School of Pafos, l-am inscris pe Stefan din toamna la gradinita. E minunata scoala, intr-un campus imens, cu piscina olimpica, sala de sport cat Floreasca, terenuri de fotbal handbal baschet… locuri de joaca, de plantat flori, muzica, IT, pictura, matematica, biblioteca superba, tot ce vrei… de la 4 ani incep sa scrie si sa citeasca, si de la 5 ani incepe scoala propriu zisa, in engleza, cu curriculum englezesc dar si notiuni de greaca si istoria grecilor.

La 18 ani pot sa mearga la scoala oriunde in Europa (pentru ca scoala are certificare atat pe sistem britanic cat si cipriot/grec). Costul insa ne-a dat pe spate: 240 euro/luna, inclusiv mic dejun si gustare la 11, plus optional 70 euro/luna pentru masa de pranz (daca nu vrei sa o trimiti tu de acasa).

Nu avem trafic (poate doar micul shtau care se formeaza mereu in centrul Pafos-ului la ora amiezii cand toti se duc acasa pt siesta, si care dureaza fix 5 minute sa fie strabatut).

Nu avem galagie (poate doar de la valurile marii sau de la vant).

Nu avem poluare (asta chiar deloc: m-a frapat mereu aici cum linia orizontului deasupra marii este mereu compusa dintr-un val in miscare–atat de clara e atmosfera).

Nu avem roti de iarna, incalzire in scaune, paltoane, utilaje de dat zapada, bocanci cu Goretex, in general nu avem Goretex (poate au doar domnii care opereaza partiile de schi din muntii Troodos).

Nu avem program, ore fixe, ceas desteptator, intalniri, stress (vom avea luni o intalnire la scoala, mergem sa discutam inscrierea lui Stefan din toamna).

Nu avem griji, nevoi, preocupari existentiale (decat eu, din cand in cand, cand primesc cate un email cu ceva de lucrat; dar si atunci pacea si binele de aici ma fac relaxat si eficient si termin repede treaba).

Nu avem idee ce zi e azi sau cate zile au trecut de cand suntem aici (dar din pacate stim bine ca miercuri va trebui sa plecam inapoi la Bucuresti).

Dar pe de alta parte nu avem aici familiile, prietenii (da, voi, ticalosilor, v-am tot rugat sa veniti si n-ati venit!). Ne avem numai pe noi patru. Ei, hai, adevarul e ca ii avem si pe prietenii nou facuti aici, care sunt extraordinari–dar noua tot de VOI ne e dor.

Si pentru VOI ne intoarcem miercuri.

Vedeti ca sunt 3 pagini.. povestire mai tarziu:

Click aici apoi click pe Slideshow

Poze din iPhone cu noi la plimbare la plaja de langa viluta, in port la Pafos, pe promenada de langa hotelul Azia, la noi la piscina, iar la plaja, precum si la minunatul hotel Elysium. Apoi poze cu noi si prietenii nostri ciprioti la munte la zapada, la plimbare prin Nicosia si Keyrenia precum si la manastirea Bellapais: click aici.

Apoi o colectie de poze “adevarate” cu un asfintit de poveste si alte imagini din viluta din Pafos, apoi un salt direct la Keyrenia la surprinzatorul hotel Rocks (unul din cele mai bune hoteluri la care am stat vreodata, cu o servire absolut fascinanta), apoi multe poze de la Bellapais si iar de la Rocks: click aici.

In sfarsit, poze din lobby de la Rocks, la masa la Jello apoi poze din Callisto Holiday Village, un loc superb pe malul marii la Ayia Napa, cu piscine gigantice si aspect de sat din Myconos, unde stam doua nopti (la incredibilul pret de 47 euro/noapte cu mic dejun pentru un apartament cu 2 camere intr-un bungalow de langa piscina): click aici.

Va pupam!

Am pornit intr-o plimbare de 8 zile pe insula. In prima zi (duminica) am urcat cu prietenii nostri Evros, Else si gemenii Andonis si Salome si vecinul si prietenul lor Costas cu sotia Nathalie si copiii Cristopher si.. inca unul :), in munti la Troodos, unde era zapada mare si am facut un om de zapada. Eu cu Stefan ne-am dat pe fund pe un plastic, a fost feeric dar cam frig.

Am ramas peste noapte la Forest Park Hotel, un hotel superb de moda veche agatat de munte cu vederea spre mare.

Apoi luni am poposit cateva ore in capitala Nicosia (sau Lefkosia in greaca, Lefkosha in turca), ultimul oras divizat de un zid/granita cu soldati inarmati, sarma ghimpata etc.., dar altfel un oras extrem de linistit, vesel, plin de tineri si cafenele.

Apoi am trecut in zona de nord, locuita de cipriotii turci, TRNC (Turkish Republic of Northern Cyprus), un fel de Transnistria nerecunoscuta de nimeni cu exceptia Turciei, dar cu atat mai interesanta, cu peisaje absolut spectaculare, oameni incredibil de calzi si primitori, o atmosfera relaxata si ingaduitoare etc.

Stam la cel mai bun hotel din Kyrenia, Rocks Hotel http://www.rockshotel.com/eng/default.htm si ne simtim minunat.

Planuim sa mai stam o zi-doua pe aici, apoi sa ne intoarcem in zona greaca sa vizitam Ayia Napa, sa dormim in weekend in Nicosia la Hilton (se pare ca e cel mai bun hotel de pe insula) si luni dupa amiaza sa o luam de la aeroport pe Buni Mona, cu care sa mergem impreuna spre casuta inchiriata in Paphos.

Urmeaza poze.

Poze de ieri seara din portul Pafos, precum si de azi de la plimbarea la manastirea Agios Neofytos si apoi prin Stroumpi la Kathikas (unde am si mancat porceste la o taverna divina):

Tati ii explica lui Stefan ca desertul pregatit de mami (iaurt cu miere) e desert cipriot. La care Stefan, care e foarte mandru de casuta noastra ce se construieste la Mandria in Cipru, zice:
– Dar si eu sunt cipriot!

***

Mami ii tot povesteste lui Stef despre cum era “pe vremea lu’ Ceaucescu”. Din una in alta, ajunge la dictator si ii explica sensul cuvantului:
– Un dictator e un om care vrea sa faca toti numai ca el.

La care Stefan, razand:
– Sa faca toti numai caiete? :)

Poze din curte si de la plaja mirifica de langa viluta, unde un grup vesel de englezi batrani imbracati doar in slip si cu caciula de Mos Craciun au tras o baie feerica si au cantat colinde…

Prima zi la Governor’s Beach, descoperirea vilutei, plimbare off-road pe malul inalt:

Casuta de la Mandria, plaja, inapoi la viluta inchiriata, Stefan e fantomita, in port la Pafos, ploaie, curcubeu, marea aerata:

Governor’s Beach din iPhone, casuta, Pafos Mall de sarbatori, pub-ul New Horizon, pom de Craciun:

Dragilor, noi ne-am retras pentru o luna si ceva (pana pe 21 ianuarie) in Cipru, unde am inchiriat o viluta cu piscinuta chiar pe mal de Mediterana.

Ieri, dupa trezirea la 5 si nebunia de pe Baneasa, am zburat scurt si placut, am luat masinuta inchiriata (Octavia, pacat ca Tour) din aeroport, ne-am oprit la o plaja feerica din drum (Governor’s Beach) apoi dupa pranz am ajuns la viluta minunata in care stam. Am lalait-o prin curte si casa toata seara, iar cand in sfarsit am iesit la KFC sa mancam copiii au adormit bustean.

Azi am tras o plimbare offroad cu carucioarele pe promenada paralela cu tarmul, apoi am luat masina si am mers cam un minut pana la hotelul Azia in care statusem asta vara, care, desi inchis, are feerica piscina plina si curatata zilnic si iarba tunsa, florile ingrijite etc.

Am facut un tur mare pe mal, am mancat la un bar englezesc cu wifi (unde tati a tras o sedinta rapida de lucru) apoi am mers la Mandria, la casuta noastra in constructie. Ne-am bucurat sa vedem constructorii lucrand (sambata 20 dec!), s-a avansat enorm: tot complexul e tencuit, vilutele au un prim var pe interior, au facut gardurile despartitoare, au sapat piscinele, au conectat totul etc.

Lui tati ii da o pace si o bucurie incredibile locul si casuta! Nici Stefan nu mai vroia sa plece, a inspectat totul amanuntit si si-a fixat toate detaliile in memorie (va vine sa credeti ca ne-a zis ca asta-vara am avut un Nissan in Cipru?? Desi dupa asta am avut alte doua masinute in Creta plus A8-ul in excursiile din Bulgaria, dar el face clar diferenta).

Am incheiat seara la Paphos Mall, unde Monica a facut furori cu zambetele si spagatele ei si de unde am luat brad (e drept artificial, cipriotii sunt ecologisti), beteala si globuri, ceva jucarii plus un portbagaj de provizii (am batut toate recordurile noastre anterioare la suma platita la supermarket) apoi la McDonalds unde Stefan s-a amuzat copios de mana lui tati care se misca spre el ca un paianjen (sau crab) si unde intre doua reprize de zbenguiala la locul de joaca Stefan venea si il imbratisa pe tati. A fost o zi superba!

Da, e cald (22 grade la umbra ziua, 14-15 seara). Da, e bine. Da, e minunat! Absolut minunat! Nu, nu v-am uitat, ne pare rau ca nu sunteti cu noi. Avem 3 dormitoare pentru noi 4 asa ca va asteptam cu drag aici, oricand doriti, pana pe 21 ianuarie! Fuga la Blue Air, Tarom, Cyprus Air si dati-ne o veste minunata!

Am intarziat putin cu “developatul” pozelor de la botez, va rugam sa pardonati: