Aveti aici o selectie de poze facute cu iPhone-ul lui tati (scuze pentru calitatea mediocra) din plimbari prin Batal, cu metroul, la Sibiu la nunta Sorin+Anca (primul zbor al Monicai si al Alionei a fost chiar sinistru, si la dus si la intors), la El Bacha in Phoenicia, la artificii si in Poiana.

Tati s-a intors din Londra, bunicii Rodicii au plecat acasa iar noi am facut sedinta foto, am serbat-o pe Oriana, am pescuit cu un baietel cu care ne-am imprietenit, apoi ne-am cam… adapostit de ploaie la Poiana impreuna cu Cosminii.

Pozele sunt aici:

Am venit de duminica la Poiana Brasov, pentru aproape trei saptamani, sa fugim de caldurile din Bucuresti. Au venit cu noi si Nasii Cosmin, Noni si Ilinca. Ne plimbam, ne relaxam, respiram aer curat si rece (chiar 12-15 grade seara sau sus pe Postavaru).

Si iata ca prima saptamana se apropie de sfarsit. Duminica vin bunicii Rodica si Tatae Nae, iar Nasii pleaca la Brad si tati pleaca acasa (luni zboara la Londra). Dar joi seara tati se intoarce la puiuti.

Pozele din prima saptamana sunt aici . La sfarsitul lor sunt si cateva poze de la casuta de la Baneasa, cand ne-au vizitat bunicii, unchiul Catalin si matusa Nuti.

Sa ne traiesti fetita draga si cuminte!

La trei luni, Monicuta e o zambitoare incredibila. Cum te uiti putin la ea cum incepe sa zambeasca cu toata fata. E foarte cuminte, doarme toata noaptea de pe la 11 pana pe la 8-9 dimineata, e foarte incantata de papusa ei Lamaze, ii place sa fie plimbata pe umar ca sa vada lumea de sus, e o bomboana de fetita.

Va prezentam cateva poze (facute cu telefonul, scuze pentru calitatea slaba) din plimbari recente in Herastrau, la Snagov, la BabySpa si la bile-bile.

 

E adevarat ca am mers la Comana de doua ori deja, in formatie completa, dar vineri va fi prima deplasare mai lunga a familiei si primul zbor cu avionul al Monicai (si al Alionei :-) ). Mergem la Sibiu la nunta lui Sorin cu Anca, stam pana duminica. Abia asteptam sa vedem orasul care a fost capitala culturala europeana anul trecut, sa ne relaxam si sa jucam la nunta.

Daca merge bine aceasta prima deplasare cu Monicuta, in iulie probabil ca vom fugi de canicula la Brasov si Poiana (suntem fani ai hotelului Alpin si consideram si Pensiunea Heraldic dar si Casa Rozelor din Brasov).

Apoi intre 6-15 august mergem noi 4 plus parintii Olimpiei in Cipru sa alegem finisarile pentru viluta, iar intre 21 august si 4 septembrie mergem toti 5 (cu Aliona) impreuna cu Dragos, Ivona si Ioana, si cu Catalin, Raluca si Oriana, in Creta, la Almyrida.

Asta ca sa stiti unde ne gasiti in vara asta ;-)

 

Mami s-a dedicat pozarii timp de cateva saptamani, si uite ce a iesit:

Am luat hotararea cea mare! Am ales viluta din partea greceasca a insulei Cipru!

Viluta face parte din complexul Waterside Residence, construit de firma Waterside din UK in satul Mandria de langa Paphos, in sud-vestul insulei Cipru. 

Sunt 85 de apartamente in cladirile din jurul piscinelor comune (una normala si una cu apa incalzita tot anul) si 4 vilute individuale, fiecare cu curte si piscina proprie dar bineinteles si cu acces complet la toate facilitatile complexului (piscine, sauna, spa, jacuzzi, gym etc).

Cele 4 vilute individuale sunt situate cu spatele la munti si complex si cu fata spre o veranda umbroasa, gradina cu piscina proprie si apoi marea.

A noastra este a treia viluta, de la stanga spre dreapta, in poza de deasupra.

Intregul complex este in constructie, iar termenul initial de predare (septembrie 2009) va fi probabil devansat (cu cateva luni) astfel ca vara viitoare vom putea deja sa o petrecem in Cipru. 

Marea este la o frumoasa plimbare de 10 minute printre campuri inflorite. Plaja de langa noi e OK dar cu nisip negru si destule pietre. Paralel cu plaja, usor deasupra ei, cat vezi cu ochii se intinde un drum de tara pe care probabil ca ii vom invata pe copii sa mearga cu bicicleta :)

In schimb la 10-15 minute cu masina se ajunge la acest loc din alta lume, unde legenda spune ca s-a nascut Afrodita din spuma marii:

Cat de curand trebuie sa ne mobilizam, probabil in septembrie, sa mergem sa alegem finisarile. Deja avem cateva idei de personalizare a casei.

Casuta este in satul Mandria de langa Paphos, un orasel superb, relaxat si primitor, dar elegant si modern, cu port cu restaurante si cafenele si un feeric castel venetian. 

Cipru (zona greaca) este intre primele tari din lume in privinta calitatii vietii si a venitului pe cap de locuitor in termeni ai puterii de cumparare. Colonie engleza timp de vreun secol, Cipru a dezvoltat o economie puternica si moderna bazata pe servicii (bancare, turism, offshore) cu rate de impozit extrem de favorabile (5%), o infrastructura gen Elvetia si o atmosfera destinsa, primitoare, data si de clima minunata.

Toate astea, precum si scolile excelente (in sistem britanic), spitalele de talie mondiala, cu doctori pregatiti in UK, autostrazile (cu circulatie pe stanga, ca la englezi), vestigiile istorice deosebite, restaurantele cele mai variate, muntii (in care se schiaza in fiecare an), marea albastra-turcoaz, cerul senin 330 zile pe an, toate fac din Cipru un loc extrem de prietenos si de savuros, locul ideal unde sa iti cresti copiii.

Nu ne-a mai mirat deloc numele firmei celor doi englezi, sot si sotie, care ne-au gasit aceasta casuta: Elysian Fields Properties. Campiile Elizee in mitologia greaca erau locul final de odihna al sufletelor celor eroici si virtuosi, adica.. Raiul!

Si partea cea mai frumoasa e ca voi toti sunteti invitati acolo inca din vara viitoare! Vom pastra o camera de oaspeti, pe care speram sa o avem ocupata in permanenta. Se ajunge foarte usor, sunt doua trei (!!) zboruri directe zilnice din Bucuresti tot anul, unul cu Tarom si celalalt cu Cyprus Air cu Tarom, Cyprus Air si Blue Air. Mie mi s-a parut mult mai greu de plecat de acolo, insa…

Cealicusha e Monica. In limba turca inseamna pitulice. Acum cand scriu despre ea tocmai mananca, de fapt bea. Zilele astea eu si Razvan ne muncim de mama focului sa gasim o modalitate de a ne prelungi viata, proteja spatele si intari nervii. Doua puncte – cum s-o dezvatam, ca de invatat a fost tare usor, nu-i asa tati (aici as pune daca as putea, ca in benzile desenate cu Pif, norisori, bombe si trasnete. Pentru cei care nu stiu, ele tin locul injuraturilor), deci cum s-o dezvatam pe Monica de tinutul in brate. E treaza; cum o pui jos plinge. Doarme; cum o pui jos se trezeste si apoi plinge. Nici in carut nu-i place, nici pe suzi n-o vrea (aici ce-i drept am inceput sa facem progrese mici). Am pus-o in carut acum, sa vedem cate minute sta fara sa se crizeze. E 14:56.

In rest, e bunuta, cum zice si Stefan, mananca mult si bine, ne-au ocolit colicile si cand nu plinge e tare vesela, rade cu gura pana la urechi. Atunci ma uit la ea si-mi zic: “uite o imagine la care sa te gandesti atunci cand urla si sa nu te mai enervezi pe ea”. De obicei nu tine. Cand plange nu vad decat figura ei crispata si imaginea idilica a zambetului ei se duce undeva departe. 15:00. Gangureste, pana acum toate bune.

E innebunita dupa girafa calarita de maimuta (Doamne ce combinatie) primita de la Cosmin si Noni – canta superb o melodie din Sunetul muzicii, ceva cu trasnete si noodels, dupa poneiul de la Raluca si Catalin, care necheaza (poneiul), galopeaza si fornaie (tot poneiul) si ii da multe pupice iar pe primul loc in topul preferintelor sunt animalutele rotitoare din patut care canta It’s a wonderful world. 15:04. Distractia s-a terminat, plinge.

Dupa 3 ore de la cele relatate mai sus, revolutia care avea drept scop eliberarea de sub jugul asupritor al tiranicei Monica a fost innabusita in fasa.

Gramatica dupa Stefan

a alerga
Stefan: Stefan vea sa alegheze.
Aliona: Nu-i corect.
Stefan: Stefan vea sa alegheasca.
a dormi
Stefan nu vea sa domeasca.

Stefan poetul
Aliona: Cum plinge salcia Stefan?
Stefan: cu lachimi de vedeata. (verdeata)
Aliona: Si Stefan cum plinge?
Stefan: Cu lachimi abaste. (albastre)

Stefan cel tandru
“Stefan vea na mami in bate.” Il iau in brate. “Stefan vea si mai na mami in bate.

Stefan generosul
Mami: Stefan e un bunut, un destept si un frumos.
Stefan: Si Monica e bunuta!

Copiii cresc foarte repede, Stefan s-a obisnuit cu olita si a inceput deodata sa faca propozitii incredibil de lungi si bine concepute, Monicuta are 5,710 kg, a trecut de 8 saptamani, incepe sa accepte suzeta dar e o dictatoare si vrea sa stea numai in brate, daca se poate chiar plimbata, mami e obosita si eu (tati) m-am bronzat in Cipru cateva zile :p

Am descoperit acolo o insula minunata, cu o parte greceasca incredibila (pe locul 5 in lume la calitatea vietii, dupa Elvetia, Norvegia, Suedia si Islanda, mult inaintea Frantei, Germaniei, Austriei, Angliei, SUA…) si cu un nord turcesc foarte spectaculos si cu mare potential dar vizibil mai sarac.

Stam in mare dubiu in privinta casei de cumparat. Avem de ales (dati click pe poza pt detalii) intre (in zona greaca):


si (in zona turca):


si (tot in zona turca):

Ce ne sfatuiti?

V-am pregatit o selectie din pozele ultimelor zile cu amandoi copiii nostri dragi.

Click aici apoi click jos pe Slideshow.

In prima saptamana dupa nastere ma apucase o panica grozava: a crescut puiul meu prea repede. Asa, dintr-o data. Mi se derulau in minte pozele cu el bebelus si mi-era un dor nebun de el asa mic si de timpurile in care-l puteam ridica in brate si dansa cu el tango. Cum eram legata de asta mica, o alaptam sus, nu-l mai vedeam decat rar, asa ca boceam amarnic de dorul lui Stefan cel mic. Apoi a racit si chiar ca nu prea l-am mai vazut, mi-era frica sa nu ia si Monica. Cred si eu ca mi se parea gigantic Stefan acum ca stateam toata ziua in brate cu un ghemotoc de fata.

A trecut pana la urma perioada lacrimogena si am inceput sa petrec mai mult timp cu Stefan. I-am povestit de spital, de operatie si de injectii, m-am confesat si eu ca unui om mare. Asa ca el dragutul, lua servetele umede si-mi dadea pe toate alunitele “sa n-o mai doaa pe mami bubitene”. Adica bubitele, L e inca N la Stefan. I-a zis Alionei intr-o zi “ae o mama Stefan si-un tata si-o Monica mica”. Alta data stateam cu el pe scari, m-a mangaiat si mi-a zis “e buna mami, e buna”. Tot Aliona mi-a povestit ca n-a lasat-o deloc sa stea pe patul din dormitor “e a nu mami si-a nu tati, sa nu stea Aniona”.

Cu Monica e foarte grijuliu (cand n-o calca pe cap incercand sa se catere pe canapea pana la mine), o inveleste si tine mortis sa-i dea suzi. Monica o uraste pe suzi, ceea ce Stefan nu poate in ruptul capului sa inteleaga. “Vei s-o ia pe suzi Monica”. Monica dormea dusa. “Mami, nu-i place lui Monica de suzi. Nu toti copiii vor suzi”, ii zic. Si-atunci el, mai autoritar “vei s-o ia pe suzi Monicaaa!”. A trebuit sa i-o lipesc pe suzi de buze Monicai ca sa se covinga el ca ea chiar n-o vrea. Cand bebe e suparat, Stefan se uita ghidus la mine “ce face acono Monica? Pinge!”

Acum a prins ideea ca ma bucur foarte mult cand primesc flori. O dupa-amiaza intreaga mi-a tot adus flori si frunze din gradina (spre disperarea lui buni a rupt o gramada de boboci de muscata), de fiecare data era ceva diferit. Venea cu cate o floare o data, cred ca a facut vreo 50 de drumuri. De fiecare data deschidea usa cu o fetisoara atat de fericita si satisfacuta – “uite mami, o foane”. A si pictat “o foane” pentru mami, o pata mare, rosie care s-a transformat intr-o pata si mai mare de o culoare indefinita si mozolita spre negru-verzui.

Zilele trecute il momisem cu un mers la magazine cu conditia sa faca nani dupa-amiaza. “Acum te culci Stefan si cand te trezesti mergem la magazine.” La care mi-a replicat cu cea mai inocenta si mirata fetisoara, intarind cele spuse printr-o negatie vehementa cu capul: ” da’ nu e inca noapte afana mami” ca si cand n-a servit nicicand somn decat si numai noaptea.

Si are o memorie de elefant, nu-i chip sa te fofilezi. Cand am mers in Carefour taica-su n-a scapat de el pana nu i-a cumparat niste bombonele (credeam noi) mici minuscule intr-un ambalaj triunghiular. Tata s-a dus apoi cu pungile la masina si eu cu Stefan si cu Aliona ne-am instalat la restaurant. “Vei bomboanene!?” zice Stefan. “Nu se poate acum mami, le-a dus tati la masina”. Nu se supara baiatul. Dupa mai mult de o ora ajungem la masina. “Vei bomboanene!?” “Mami, nu stiu in ce punga sunt. Ti le dau acasa.” Copilul, intelegator. Cum ajungem acasa: “vei tiunghiun cu bomboane!?” De data asta le-a primit, i le-am desertat intr-un castronel si le morfolea satisfacut. Mi-am incercat de cateva ori norocul si l-am rugat sa-mi dea si mie sa gust. Dupa cativa “caniiic!” (adica nu-ti dau, sunt calic) mi-a dat si mie o bobita. Si ce sa vezi, era guma de mestecat! Si copilul meu tot inghitea de zor. Cum sa-i iei baiatului “bomboanene” fara sa dezlantui urgia iadului? M-am apucat cu rabdare, multa, multa rabdare, sa-i explic ca alea nu sunt bomboane, nu se dizolva in gura, sunt altceva numit guma de mestecat si ca dupa ce li se duce gustul sa le scuipe la mami in mana. Dupa cateva interventii de-ale mele cred ca i s-a parut atractiva ideea de a o scuipa pe maica-sa asa ca spre imensa mea mirare a venit, mi-a deschis palma si zdup! mi-a tras o bala insotita de frimitura aia de guma. Nici nu le mai mesteca la un moment dat. Le spargea crantz! intre dinti si zdup! la mami. Crantz si zdup au durat vreo ora, ceea ce a impins ora de culcare pana hat in noapte, dar la sfarsitul procesului, amandoi eram satisfacuti. Eu ca m-a ascultat si ca n-a inghitit mizeriile alea iar el ca nu s-a lasat pana n-a dat gata toata cutia.

Uraaaaa!…grea si treaba asta cu olita, dar cu rezultate. In ultimul timp am tot incercat sa-l obisnuim pe Stefan sa stea la olita si sa poarte doar chilotei de bumbac. Noroc cu mami careia ii venira niste idei extraordinare: sa folosim chilotei de pampers doar pentru nani si sa-i numim “chilotei de somn/nani”, iar pentru fiecare pisu la olita baiatul primeste recompensa un Danette. Am tot vorbit cu Stefan si i-am explicat, uneori accepta, alteori refuza….dar azi a reusit. Dupa micul-dejun am urcat in “camea sa ne anegem hainute foate fumoase ca sa ne vada bunica Odica si tataie Nae si Tatanic”. Am tot ales noi hainute si la un moment dat vine baiatul in graba “sa in dezbace Aniona pe Stefan epede, epede ca sa se schimbe baiatu’ in hainutene astea fumoase”. Zis si facut, doar ca baiatul nu s-a imbracat ci s-a strecurat repede pe langa mine, a deschis usa la dulap si a facut pipi pe un raft gol. Bineinteles ca eu m-am aratat suparata, iar el, scumpul, s-a necajit si mi-a spus:”Stefan e un bunut, e un simpatic si o sa pimeasca Danette pentu ca face pipi na onita.” Intre timp a venit si mami si am mers toti trei la WC-ul mic si dupa cateva minute in care se chinuia sa faca pipi se aude:” Acum Stefan pimeste Danette.” E un dragut si n-ai cum sa nu zambesti cand il auzi sau cand il vezi. Mai tarziu am coborat sa facem baie in piscina. Se juca tati cu baiatul cand, la un moment dat se aude:”Vei onita acum,epede!”…si asa a stat baiatul la olita si a facut pipi(doar pipi, la celalalt capitol mai avem de muncit), iar noi am ramas impresionati si suntem mandri de izbanda noastra. Bravo, Stefan!

Azi am fost la magazin. Se stransese o lista gigantica pe frigider de lucruri care trebuiau cumparate. “Ce vrei sa-ti ia mama de la magazin?” – l-am intrebat pe Stefan. “Chinotei”, adica chiloti din bumbac. Dupa ce Aliona (bravo, bravo) a reusit sa-l dezvete de suzi (se stricau in mod miraculos peste noapte din cauza dintisorilor ascutiti), acum a inceput campania olita. Deocamdata am demarat in tromba cu spalarea chilotilor murdari de numarul 1 si numarul 2, fiindca Stefan nu accepta olita. “Daca nu vei, nu vei”. Asa ca “vei nu vei” spala nene “chinotei”. Toate la timpul lor, vine ea si vremea olitei. Si mai vroia baiatul de la magazin “suc de mee si biscuiti otunzi”.

Stefan este un baiat care stie exact ce vrea. Si mereu vrea cate ceva. “Sa cante mami cantecu ana cu Pinocchio!?” (la Stefan toate cerintele se termina cu un fel de semnul intrebarii). Si mami canta. “Mai epede vei!?” si dupa ce mami canta mai repede, “acum mai fumos!?”, dupa care “mai tae” si la final, cand crezi ca ai scapat – “inc-o data!?”. Dupa cum spuneam, este un omulet care stie ce vrea.

In Carefour a dat cu ochii de multitudinea de casute de gradina, asa ca Aliona a ramas cu copiii acolo si mami a pornit cu carutul prin magazin. Sarim repede peste capitolul in care Monica tipa de foame, Aliona o suna de zor pe mami iar mami avea telefonul facut silentios (inima de mama). Cert este ca familia Dobre s-a instalat foarte comod la o masa de gradina, a scos suc si paie ca sa bea Stefan, mami a scos altceva din sutien ca sa manance Monica si, una peste alta, s-a simtit foarte bine timp de o ora.

Apoi am fost sa mancam. “La mama”, bun restaurant. Aici Razvan, mare amator de competitii, l-a intrebat pe Stefan “pe cine iubesti mai mult, pe mami sau pe tati?”. “Pe mami sau pe tati”, a raspuns diplomat Stefan. Incapatanat, tatal intreaba din nou: “pe cine iubesti mai mult, pe mami sau pe tati?” Incapatanat, fiul raspunde: “pe mami sau pe tati”. Razvan nu se da batut si, cum moare sa afle raspunsul, incearca sa-l pacaleasca pe Stefan punind altfel intrebarea: “cine e mai bun, mami sau tati?”. “Stefan” a venit prompt raspunsul.

Salut bai haidamacilor! Daca vreti sa ma vedeti dati click pe zambetul meu si apoi apasati pe Slideshow in partea de jos a paginii si asteptati. Va pup!

UPDATE 21 mai: Monica a depasit 5 kg (are 5,100 kg). Yummy!

Click pentru poze, apoi apasati pe Slideshow in partea de jos a paginii si asteptati.

Monica a implinit azi o luna!! La multi ani iubirea noastra mica.

Am cantarit “purcica” si are 4,600 Kg. E incredibil ca a luat 1,1 Kg de la nastere sau 1,350 Kg de la iesirea din spital. Sau 440g in ultimele 8 zile… Un copil normal ia cam 200g pe saptamana, 800g pe luna… Asa tati, arata-le tu la toti cat esti de mare (a propos am si masurat-o si are cam 56 cm) si tare!

Azi au venit pe la noi David cu Mihai cu Mariana plus.. Niste draguti! David s-a jucat cu Stefan, amandoi au fost destul de interesati unul de celalalt, s-au alergat prin toata casa, iar Stefan care a fost foarte calic cu biscuitii la un moment dat si l-a facut sa planga pe Davidut, s-a revansat pana la urma, i-a dat din proprie initiativa doi biscuiti si a zis bucuros “uite ca nu mai are lacrimi acuma David”…

Monica mananca intruna! Frate, n-am mai pomenit asa ceva: din ora in ora Monicuta chiraie de foame, zi si noapte. Si s-a ingrasat semnificativ, astfel:
Nastere, 12/04: 3,470 kg
15/04: 3,210 kg (copiii scad in greutate in primele zile de viata)
17/04: 3,250 kg
19/04: 3,440 kg (aici incepe cresterea rapida)
23/04: 3,630 kg
28/04: 3,760 kg
30/04: 3,940 kg — adica a luat 730g in 2 saptamani… cand norma e de 800g/luna!!!
04/05: 4,160 kg
in prezent are circa 4,300-4,400 kg… sincer ne e si frica sa o mai cantarim ;)

Altfel Monicuta e cuminte, nu plange decat de foame, dar cam prea des :)

Stefan e minunat, foarte cuminte, cere sa i se repete mereu orice “poveste” pana o intelege si o baga bine la cap, danseaza superb pe orice fel de muzica (nu, n-am incercat si manele…) si mai nou e putin necajit ca incetul cu incetul suzetele lui se imbolnavesc de o boala misterioasa care le gaureste si le face de nefolosit.. Dragutul, mi-e o mila de el cand il vad cum se necajeste, dar trebuie sa scapam o data de suzi astea… Monica in schimb nu accepta aproape deloc suzeta.

Vindem, in sfarsit, Saab-ul nostru decapotabil, pentru ca nu l-am mai folosit aproape deloc in ultimii ani, de cand cu Harley-ul si mai ales cu Stefan si Monica (na ca am gasit o legatura cu blogul ;)).

Am fi amanat in continuare acest pas, dar probabil ca plictisita ca nu i se mai acorda atentia cuvenita masina tocmai m-a lovit peste picioare (a coborat singura panta spre garaj in timp ce eu inchideam usa la garaj) si s-a agatat cu usa deschisa a soferului de garduletul de lemn, dand usa peste cap.

Detalii complete si poze aici.

Daca stiti pe cineva interesat, care sa iubeasca o masina deosebita ce poate sa-i ofere senzatii excelente, rugati-l sa ne contacteze. Pretul nu e atat de important, important e sa isi gaseasca masinuta pe cineva care sa tina la ea.

Multumesc!

UPDATE: Alin, prietenul lui Alex, care isi amintea cu mare placere masina inca din 1999 cand i-am plimbat eu o data cu ea pe amandoi, a cumparat-o. La revedere Saab si multumim pentru toate bucuriile pe care ni le-ai adus de-a lungul anilor.