Creta, Cipru, Cyclade (Paros/Ios), Tenerife sau Florida?
Vindem apartamentul din 13 Septembrie si banii s-ar cam potrivi pentru o viluta cu piscina in oricare din locurile calde.

Vom folosi casuta ca o a doua rezidenta, cateva luni pe an, pana cand copiii merg la scoala. Apoi, daca totul merge bine, am putea sa ne stabilim de tot acolo (vrem sa le dam o sansa mai buna lor).

Considerente importante pentru noi:
– Clima si apropierea de mare
– Calitatea vietii, mediul stress-free, circulatia cat mai redusa, poluarea cat mai mica
– Calitatea scolilor (oricum e vorba de gradinita, scoala primara si eventual gimnaziul. Cand ajung copiii la liceu mai “negociem”)
– Calitatea serviciilor (ex medicale) si a infrastructurii (vrem acces in 30-60 minute la un oras cu toate dotarile moderne)
– Distanta fata de Romania (stiu ca in Noua Zeelanda sunt locuri superbe dar… parca 32 ore in avioane/aeroporturi sunt chiar prea mare provocare)

Iata ce am selectat pana acum in Grecia, Cipru si Tenerife:

Ios (Grecia) 152m2 construiti pe 4000m2 teren

Tenerife Vilaflor (munte deasupra marii) 300m2/1000m2

Tenerife San Miguel (la mare) 185m2/70m2 curticica mica

Paros (Grecia) pe munte vedere superba la mare, 100m2/1025m2

Cipru (zona de nord, turca) pe malul marii cu vedere superba 255m2/800m2 cu piscina imensa si dotari de lux

In Florida exista proprietati feerice la preturi incredibile (mai ales tinand cont de paritatea actuala a dolarului) pe tot webul de ex. aici

Ce parere aveti? Cunoasteti pe cineva care a facut pasul asta? Cum a fost? Alte idei? Scrieti la comentarii. Multumim!

P.S. Sarbatori Fericite tuturor, ne cerem scuze ca nu am putut raspunde la telefoane (care stau pe silent tot timpul) dar am avut multa treaba cu cei mici zilele astea. Am fost cu Monica, de 13 zile, la doua spitale (jalnice) dar e mai bine acum cu buboiul. Va pupam pe toti!

Suntem cam ingrijorati cu un buboi care i-a iesit Monicai dupa urechea dreapta. A vazut-o pediatra si ne-a recomandat antibiotic si posibil o operatie de curatare a puroiului, daca se strange mai mult. Sa vedem…

In rest, suntem bine, puiul mic papa foarte bine, de la mami plus completare biberon; a luat semnificativ in greutate (are cam 3,700 fata de 3,470 la nastere) si se vede pe ea. Doarme bine, e cuminte, toate celelalte merg strasnic.

Iata poze cu ambii copii din ultimele zile (unele cu zambete absolut delicioase) — click aici

Stefan e un baiat minunat. Nu mai e calic: a inceput sa ii dea si lui Tati din mancarea lui. Si e istet si cuminte. Azi in farmacie tati statea la coada si Stefan a cerut pe jos. S-a dus la rafturile cu cosmeticale, care lui ii plac de zor (l-a invatat mami sa rascoleasca prin cutii si sertare) si a inceput sa atinga unele si altele. Cum ii ziceam “Stefan nu e voie sa punem mana, te rog doar uita-te la ele dar nu le atinge” cum lua cumintel manuta. Apoi tentatia era prea mare, si atingea din nou produsele.. si tot asa.

Si e un smecheras bunut… Asta seara manca impreuna cu Aliona si si-a dat seama ca mai vrea ceva (branzica) de la Aliona. A spus cum spune el de obicei “vrei banzica”, dar Aliona nu s-a executat imediat. Atunci a spus “Te og fumos Aliona, Estefanos Pitiponcus vea banzica” fiindca stie ca Aliona (care il alinta Estefanos Pitiponcus) se topeste cand aude numele asta… Bineinteles ca a primit imediat “banzica” :)

Monicuta noastra doarme foarte bine noaptea! In prima noapte acasa a stat treaza pana la 3, a mancat din ora in ora, apoi s-a culcat si s-a trezit la 6 si la 8. Apoi incet incet programul s-a mutat spre ore mai normale asa ca acum adoarme in jur de 11-12, se trezeste la 3 si la 6, apoi doarme, ca azi, pana dupa 10… minunat!

Cat timp ma tine entuziasmul actual pt twitter si feericul client de iPhone Twinkle, puteti citi updates de mai multe ori pe zi in dreapta, in sectiunea Noutati “la minut”, si/sau la:

twitter.com/razvandan

Iar daca folositi Twinkle faceti follow (de pe web) si veti vedea si pozele atasate (din pacate pe web nu apar) si locatia exacta a fiecarui mesaj.

Poze de azi cu puiutii nostri:

Click aici

De azi blogul nostru se numeste StefanSiMonica.ro.
Pentru nostalgici primul header arata cam asa:

Piticuta noastra creste vazand cu ochii, chiar la propriu se vede pe manutele si picioarele ei cum pune carnita dupa fiecare masa.

E in continuare foarte mancacioasa, cere de mancare la maxim 1-2 ore, dar azi noapte a avut decenta sa ceara doar 3-4 mese. Bravo Monica!

Mami are lapte “din fabrica proprie” suficient, chiar ca s-a pus nitel problema sa nu dea in “furia laptelui” dar deocamdata merge bine. Bravo Mami!

Azi a trecut si d-na doctor Tanasescu si a vazut-o pe Monica, si totul e foarte bine cu ea.

Va pupam!

http://gallery.mac.com/razvandandobre/100211

Din pacate lipseste prima parte cand spune Stefan memorabila fraza “acum Monica nu are picioare”. Si tot din pacate, dar si din lipsa de timp, tati nu l-a editat deloc. Poate candva…

Monica mananca intruna, n-am mai vazut asa ceva: din ora in ora cere de mancare si e disperata daca nu primeste repede. Noroc ca mami are din belsug, dar sa vedem cum ne descurcam la noapte cu pitica mancacioasa…

Iata un filmulet de acum cateva saptamani cu Stefan cel Haios.

http://gallery.mac.com/razvandandobre#100204

Vine in curand si filmuletul cu Stefan si Monica.

A propos, ne gandeam sa schimbam site-ul in www.StefanSiMonica.ro, ce spuneti?

Stefan a intalnit-o in sfarsit pe Monica! A fost un eveniment istoric, pe care bineinteles ca l-au surprins cameramanii pe “film” si fotografii in poze. Pana scoatem filmul de la montaj, iata pozele:

http://gallery.mac.com/razvandandobre#100199
Prima remarca a lui Stefan, dupa ce a stat nitel sa o observe pe Monica, imbracata in hainele prea mari cumparate de tati: “Acuma nu are picioare Monica” :)

Suntem foarte bine, bucurosi, instalati complet si alaptand de zor din 2 in 2 ore (la cerere). Vine si filmul.. cat de curand. E delicios!

Poze ne-vazute inca din martie si aprilie:

http://gallery.mac.com/razvandandobre#100192

Mami e topita ca Monica i-a zambit din prima zi! La fiecare alaptare Monica se bucura de indata ce o simte pe mami, se culcuseste toata cu o expresie satisfacuta pe chip si zambeste. Trage vitejeste din san spre admiratia tuturor mamicilor si asistentelor de la neonatologie, si nu se mai da dusa de la san…

Mami a facut progrese imense, doctorii spun ca nici nu pare sa fi fost operata.. Dupa o perioada grea duminica dimineata, cand un cateter deplasat si oboseala acumulata au facut-o sa simta cumplit durerea operatiei, s-a refacut foarte bine si practic a renuntat complet la calmante (doar cate un algocalmin intravenos la pranz si apoi seara, mai mult pentru somn).

Alaptarea decurge minunat, chiar mami a primit felicitari de la doctorita Musat, o doamna foarte draguta si prietenoasa specialista pe probleme de alaptare, care ne-a vizitat azi dimineata in rezerva si care era foarte placut surprinsa ca Oli alapteaza deja, nu renunta la alaptat si mai ales ca l-a alaptat pe Stefan pana la zece luni!

Alaptarea se face din 3 in 3 ore la neonato, undeva in capatul celalalt al spitalului, si daca pana acum o aduceam cu caruciorul cu rotile (si roti pe janta) azi a strabatut cei 200 m pe picioare, singura singurica si fara nici un sprijin fizic, ceea ce e incredibil de bine.

Din pacate la bebelus nu prea am acces si eu, asa ca ma multumesc cu povestile aduse de mami dupa alaptari; din aceste povesti Monica e mai tandra si mai dornica de afectiune decat “independentul” Stefan.

Stati aproape!

Monica are ochii albastri! Si pielea alba alba, mai alba decat Stefan la inceput.

Ce sa spun, ma bucur pentru ea, dar… chiar am fost acolo!

O alta veste buna e ca s-a “conectat” imediat la san si trage colostrum cu spor. Mami e in al noualea cer!

Stefan, dragul de el, a primit de la Monica un elefant moale si bun pe care l-a botezat Jumbo si cu care a dormit azi-noapte. Nici n-a mai cerut-o pe Suzi!!! Asta da reusita. Avem niste copii minunati!

La cateva ore dupa nastere, in sala de Terapie Intensiva…

Ambele fete se simt bine. Maine ne mutam in rezerva si trecem, temeinic, la alaptat :)

Pupici la toata lumea, multumim pentru toate vorbele frumoase din mesaje si comentarii!

E din nou sarbatoare in familia noastra!

Monica Theodora s-a nascut azi la pranz, la 12:15, prin cezariana. Are 3.470 kg si 51 cm si a obtinut 9 la testul APGAR la nastere si apoi 10 la 5 minute (toti copiii nascuti cu cezariana trebuie ajutati un pic sa inceapa sa respire, asa a fost si cu Stefan). Este absolut superba, dupa cum puteti vedea in poze si dupa cum au remarcat toate asistentele si doctorii din spital :)

Mami se simte excelent, n-a fost nici o problema cu operatia, si e complet vrajita de mica printesa. A luat-o in brate chiar dupa nastere si s-au pupat, iar Monica s-a oprit complet din plans cand a simtit-o pe mami.

Dr. Badiu a fost extraordinar, ca de obicei, fapt povestit si de doctorita anestezista, Irina (care a cam avut de furca la gasirea pozitiei corecte pentru anestezie avand in vedere coloana “ondulata” a Olimpiei).

Despre mine, ce sa va spun, plutesc… Constat ca am din nou acel zambet continuu pe fata… nu stiu ce se poate face, dar pur si simplu sunt Feeeeeriiiiiciiiiiiiitttttt!!!!! Ce sa mai spun, i-am zis “Sarut mana” unui doctor la plecare… :)

Suntem la spital deja, Oli e la analize dupa care intra in operatie. Mai e atat de putin! Abia asteptam sa ne cunoastem printesa…
Stefan s-a trezit de dimineata apoi ne-a dat pupice cu manuta (cu toata palma, cum face el) la plecarea spre spital.
Stay tuned!

Duminica, dupa o saptamana de hei-rupuri cu impachetari si dureroase renuntari la amintiri care nu mai incapeau in noua casuta, iaca mi-a cam crescut tensiunea. Asa ca am ajuns repejor la spital unde m-au internat pentru 4 zile. Bine ca doar atat. Erau unele fete de luni de zile acolo, fara speranta de externare prea curand. In fine, bine ca am un doctor destept care mi-a dat drumul miercuri.
Cat de ciudat mi s-a parut acasa, parca lipsisem de-o vesnicie. Cel mai mult m-au socat progresele lui Stefan, parca era alt baietel. Invatase tot cantecul Bate vantul frunzele, dansa, avea diverse ticuri verbale “pai se poate-asa ceva”, mai era si calendarul cuminteniei cu fete “vesene sau pingacioase” si stia si singur, la sfarsitul zilei, ce fata o sa primeasca. Parca picasem din luna. Ma durea toata pierderea etapelor si ma durea timiditatea cu care mi se parea ca se uita la mine. Foarte rezervat. Pana cand am inceput sa vorbesc cu el si sa-i spun ca nu mi-a placut deloc in spital pentru ca mi-a fost tare dor de el si de tati. Dadeam si eu din gura, nu ma asteptam sa inteleaga prea multe din cuvintul “dor”. Dar el m-a ascultat foarte atent, dupa care a venit si m-a luat in brate, lipindu-si obrazul de burta mea. Si-a stat, si-a stat acolo iar eu m-am topit si m-am tot topit. Eram mami din nou.
Si ieri de dimineata. Avea un castronel cu cereale si l-am rugat sa-mi dea si mie o bobita. “Papa tefan” mi-a zis. “Hai da-i si lui mami o bobita, cea mai mica, te rog frumos”. “Nu”. “Mami o sa se bucure tare mult si o sa-ti zica Bravo bravo daca-i dai o bobita”. “Nu, tefan e canic”. Si eu pe-a mea si el pe-a lui. Pana cand ii zic “of, of, nu ma mai iubeste Stefan”, si-atunci el – “ba te iubeste” si m-a luat in brate, lipit tot de mine. Dupa care a ales o bobita si mi-a bagat-o in gura. Puiul meu bun si drag, iar m-ai topit.
Azi stateam amandoi de vorba pe canapea si eu ma confesam “stii mami ce rau imi pare ca nu ma pot juca acum cu tine. Dar o sa vina Monica si pe mami n-o s-o mai doara burtica si-o sa ne jucam toata ziua, abia astept”. Mi-a zimbit asa frumos, m-a luat cu minutele de gat si si-a lipit obrazul de al meu. In limbajul lui asta inseamna ca mi-a dat pupice. Dupa o imbratisare care nu vroiam sa se mai termine niciodata, mi-a dat si minutele sa i le pup – “acum si pamene”. Te iubesc dragul meu puiut bunut! Acum nu mai mi-e groaza ca o sa lipsesc iar cateva zile sa nasc. Stiu ca puiul meu “ba te iubeste”!

De ziua lui, Stefan a fost mai matinal ca oricand – s-a trezit la 7.30. A dansat in patut, foarte amuzat atunci cand isi pierdea echilibrul – “danteaza tefan”. I-am cantat “la multi ani” si la partea cu cine sa traiasca mi-a raspuns prompt – tefanut. Multele pungi cu cadouri au ramas nedesfacute, pentru ca a gasit de la bun inceput galetusa mica plina cu creioane si apoi pe cea “maaaeee” cu carioci. A cerut caiete, le-a primit si altceva nu i-a mai trebuit. L-a desenat pe pinguinul Apolodor in variantele negru si portocaliu dupa care a colorat in asa fel opera de arta incat n-a mai ramas nimic din bietul Apolodor.

Dupa care a mers in “pacu cu poumbei”, adica Cismigiu, cu tati si Aliona, a hranit porumbeii cu bobite de grau, s-a jucat la nisip, s-a dat in leagane si alte activitati fascinante pe care le fac copiii in jurul varstei de 2 ani. A venit in parc si nasa Steluta cu cadouri minunate, carioci de desenat pe geam si altele haioase care scriu in zig-zag. Acum cere mereu “caiocine de na tenuta”.

Acasa il asteptau bunica odica si tatae nae. Ce cadou ti-ai dori de ziua ta? – l-am intrebat dimineata. “De na bunica odica”, mi-a raspuns dupa o scurta gandire. Pranzul a fost foarte amuzant mai putin pentru biata Aliona care a facut curat dupa micul purcelus. “Ai mancat ca un pucen” a fost refrenul pe care l-a recitat Stefan toata ziua, razand dragutul de el, dupa ce bunica Rodica l-a apostrofat.

Dupa somnul de dupa-amiaza ne-am dus la “bine-bine”, la Jolie Ville, unde ne-am intalnit cu nasii Noni si Cosmin si cu buni Mona. Trei oameni au carat cadourile pana la masina si apoi doar tati, ca d-aia e barbat, de la masina in bloc. S-a culcat baiatul fara proteste, fericit si obosit dupa o zi plina de surprize. Am uitat sa mentionez minunea culinara, tortul de biscuiti cu crema de lapte si zahar ars, acoperit de frisca si ciocolata rasa. Eu l-am facut. Mult a fost, prea putin a mai ramas. Asa se intampla in viata cu toate lucrurile bune, toti dau navala. Nu i-a reusit lui Stefan stinsul celor 2 lumanari, dar l-a ajutat tata. Cred ca a fost un pic dezamagit Stefan (dar a ascuns-o foarte bine) ca dupa ce lumanarile s-au stins si din foc a mai ramas doar fumul, nu a aparut zana cea buna cu traista fermecata, ca in Veronica. Poate alta data…

POZE AICI

Puteti nota in agende si calendare. E oficial: in 12 aprilie se naste Monica (sau dupa cum zice Nasu’ Cosmin: Monique).