Am facut un weekend prelungit toti trei la mare in Bulgaria (pe care o recomandam calduros, ca de altfel oricine o viziteaza). Am stat la Kempinski Hotel Grand Hermitage in Nisipurile de Aur, un hotel excelent si care era destul de plin de romani.
In prima zi ne-am acomodat cu hotelul si cu feericele piscine. A doua zi am petrecut o dimineata superba la Balcik in gradinile si castelul reginei Maria, apoi am admirat delfinii si marea verde-albastra (ca Mediterana) la Cap Kaliakra si am venit la petrecere la ziua Marianei in Vama Veche, iar a treia zi am facut baie in piscine si mare (incredibil ce nisip auriu fin si mare curata au bulgarii) apoi am vizitat pe inserat Nessebar, o insula superba plina de parfumul epocilor trecute si parte din patrimoniul universal UNESCO.
Pozele sunt impartite in 2:
Cam pe la 15 luni Stefan s-a hotarat sa o porneasca singur in picioare prin casa, la Baneasa, intre doua mese. Si a reusit fara probleme. Totusi a trecut cam o saptamana de atunci si Stefan nu a mai facut nici o incercare de felul asta. Merge peste tot fara probleme tinut de o manuta, sau singur de-a busilea; urca si coboara treptele singur fara nici un ajutor. Iar noi nu l-am fortat deloc sa porneasca singur in picioare.
Stefan intelege absolut tot ce vorbim. Daca Oli il vede ca se duce spre trepte, striga dupa el “ce faci mami, mergi sus sa ne schimbam??” si atunci Stefan se intoarce in viteza mare (nu-i prea place sa fie schimbat). Raspunde la orice intrebare cu “da” sau cu “na” (adica nu) si da din cap energic stanga dreapta (uneori ca sa fie si mai clar ca nu vrea ceva da si din manuta). Face “Ha ha” ca soarele (care, l-a invatat Oli, rade).
Stefan e de multe ori generos din proprie initiativa (ii da suzeta lui Shrek monstrulica sau vreunui ursulet sau catelus) dar de cele mai multe ori se opune, sagalnic, atunci cand ii cerem noi vreo favoare (“imi dai si mie suzeta?”–o intinde putin spre mine apoi o trage repede si si-o indeasa in gura si face “nu nu” din cap).
Oli l-a invatat ca atunci cand trece pe trepte trebuie sa plateasca “taxa de trecere” un pupic. Stefan da niste pupice extraordinare (se lipeste cu buzele de fata ta si sta asa lipit, foarte tandru, cateva clipe) dar iarasi nu prea le da cand i le ceri ci mai mult cand doreste el sa le dea. Iar mami primeste mult mai adesea pupice decat tati :(
Stefan e foarte incantat sa arate tot ce a invatat. Cand descopera luna pe cer o arata cu manuta si face sunete ca sa ne atraga atentia spre ea (Oli i-a aratat-o prima oara apoi Stefan a invatat si e foarte bucuros mereu cand o descopera). La caluti face zgomot cu limba (asa cum tropaie caii pe piatra cubica — i-a vazut la Malaga unde ne-am plimbat prin tot orasul cu trasurica); la apa face “plici plici” cu manuta; la “unde e??” isi ridica mainile in dreptul umerilor si tine palma deschisa in sus (e foarte incantat de jocuri tip cucu-bau). Suzi e in continuare cea mai buna prietena (si vrea mereu sa aiba 2-3 la indemana). Stefan a ramas tot sensibil la fetite; isi da ochii peste cap si face tot soiul de poante ca sa fie remarcat de acestea, indiferent ca sunt cu cativa ani buni mai mari decat el.
Dragilor, au trecut deja cateva zile din concediul nostru spaniol. Suntem pe Costa del Sol, intre Marbella si Estepona, impreuna cu Cosminii, si ne simtim, ca intotdeauna, extraordinar.
Pozele sunt aici:
Colectia 1 – Plici plici, ziua lui Cosmin, CLS, sus la Ronda
Colectia 2 – Inca Ronda, prin gradina, pe Chill Bed, fitzosi la Puro Beach
Colectia 3 – Masa, piscina, Puerto Banus, Gibraltar, Puro, peste plaja, Marbella veche
Colectia 4 – Pe munti spre Gaucin, Puerto Banus, excursie in Africa cu vaporul
Stefan e baiat mare. Cand papa primeste de la mami un castronel si o lingurita si isi face si el de lucru acolo cu lingurita intr-un strop de mancare pe care i-l da mami sa-l invarta :)
Mai mult, daca e ceva solid de mancare Stefan cere imediat dreptul de a-l apuca cu manutele si a-l duce la gura singur.
Iata o masa cu copane de pui cu rosii:
Dragilor, revenim dupa o luna de “tacere” si din pacate nu avem vesti prea bune: am pierdut toate pozele facute intre timp (si erau multe frumoase), inclusiv botezul Ilincai dar si poze multe cu Stefan. Uffff!
Stefan a crescut (are un an si doua luni), merge bine in picioare daca e tinut de o singura manuta, sta singur in picioare fara sa se mai sprijine, urca singur treptele de la viluta din Baneasa de-a busilea (dar e prea speriat de coborarea lor), vorbeste (tata, mama, pa, da, (s)tea, brrm brrrrm, precum si multe alte bla-bla-uri pe care le scoate ad-hoc) si arata cu manuta o multime de gesturi (pa, plici-plici, nu-nu, nu e voie, of of of, cucu-bau etc).
Azi plecam pentru doua saptamani in Spania pe Costa del Sol asa ca vom reveni curand cu poze si povestiri de calatorie. Va pupam pe toti!
Si ca sa nu fiti complet rupti de realitate, iata o poza facuta de Tati cu telefonul acum cateva zile (in care se vede si noul carucior MacLaren… brrrm brrrrrrm!)
Stefan trece prin prima lui boala mai serioasa (daca nu punem la socoteala faptul ca acum vreo 3 saptamani si-a muscat limba si si-a desprins o bucata sub care limba a crescut la loc, dar care vorba doctorului nu il afecteaza ci dimpotriva va fi de apreciat mai tarziu cand va saruta fetele “mai altfel” cu limba lui “despicata” :-)).
In penultima zi in Creta (vineri) Stefan a inceput sa faca febra. Ne-am gandit ca a racit fiindca fusese cam frig in noaptea precedenta si il tinusem si noi un pic cam mult in piscina (care era cu apa de mare incalzita).
Asa ca in ziua urmatoare (sambata) i-am bagat prin aeroporturi si pe avioane si mai multe sucuri de fructe decat de obicei.
Spre seara, dupa un numar impresionant de scaune moi, ne-am trezit si noi la realitate: copilul nu era racit ci avea o enterocolita generata probabil de apa de mare din piscina (pe care a cam inghitit-o la “plici plici”) sau de vreun aliment care nu i-a cazut bine (ca noi, parinti iresponsabili, l-am luat cu noi la masa si incet incet i-am indesat pe gat cam toate alimentele pe care ni le luam noua in farfurie de la bufeturile bine garnisite ale hotelurilor sau de la tavernele feerice de pe plaja).
Ei bine peste enterocolita lui noi am turnat sucuri de fructe din belsug si va imaginati rezultatul. Suntem intr-a 5-a zi de boala, Stefan s-a deshidratat atat de rau incat a fost nevoie de perfuzii si ieri si azi pentru a-l pune cat de cat pe picioare, febra revine zilnic (in puseuri), ia antibiotic intravenos (pe branula pe care o poarta la manuta pana sambata si e foarte incantat ca are si el o bratara) si nu mai suporta, saracutul, sa vada nici un lichid dupa ce i-am indesat pe gat cu seringa saruri de hidratare, apa plata si “ceiut bun” de menta…
Dragutul de el, are momente cand e foarte molesit si pune capul pe noi asa de ne topeste… Dar se va face bine, e pe maini bune (pediatra Ilincai e excelenta, a noastra n-a fost de gasit si am trecut si noi pe a Ilincai) si am avut noroc si de o asistenta foarte draguta care vine zilnic acasa si sta cate 3-4 ore cat dureaza perfuzia, se joaca cu Stefan si il tine de vorba ca sa astepte cumintel “picatura picatura”.
Nu va ingrijorati prea tare, ne facem bine pana la sfarsitul saptamanii!
ULTIMELE VESTI: Azi (vineri) Stefan a implinit 24 de ore de cand n-a mai facut febra. Victoria e aproape! Suntem inca ingrijorati ca respinge vehement orice forma de ceai sau apa, asa ca ii facem in continuare perfuzii. Dar in rest e vioi si se simte bine.
Va uram tuturor un Paste Fericit din Creta cea insorita. Am prins un charter “last minute” si am mai lungit-o cateva zile asa ca stam in total 8 nopti in insula noastra preferata.
Stefan s-a bronzat, e o zvarluga, se ridica in picioare pe scaunul de copil de la masa, chiuie si arata cu degetul aratator cand vrea ceva, spune “Bam” in loc de “bau”, spune “pa” cand e bine dispus, arata mereu cu degetelul spre directia unde vrea sa fie dus (adica, invariabil, afara), e o bucurie de copil.
Si inca ceva interesant: suntem majoritari fratilor! In hotel, la plaja, pe faleza, la terase, peste tot se aude vorbindu-se romaneste.. Atat turistii cat si chelnerii! Am sosit un avion plin de romani, ne asteptau cateva agentii bune staff-uite cu romance, ne-au suit in vreo 6 autobuze fiecare cu ghidesa lui, romanca evident, ne-au prezentat toate alea in romaneste… La masa ne serveste “Luminitsa”, pe faleza Ion… si cred ca mai mult de jumatate din turisti, cel putin in Hersonissos, cea mai mare statiune din Creta, sunt romani… simt ca ajungem un fel de americani in Cuba inainte de Fidel :)
Poze, multe poze, aici (in 3 parti):
Stefan a implinit un an!
L-am serbat la El Bacha, restaurantul libanez din Marriott. Nasul Cosmin i-a taiat motul iar Stefan si-a ales de pe tavita intai un Apple Mighty Mouse (spre deliciul lui tati), apoi bani si apoi unelte de doctor dentist. Adica va face informatica medicala pe foarte multi bani :-)
Pozele sunt aici:
La aproape un an, Stefan recunoaste si alege din gramada de jucarii caracatita, ursuletul, iepurasul, pisica etc. Se plimba vesel in picioare tinandu-se cu o singura mana de masa sau alte mobile; face “pa”, ne arata cum zboara porumbeii (cu manutele “fâl fâl”); recunoaste din desene pasari, fluturasi, albinute si ne arata cum zboara acestea; ii plac florile (e innebunit sa le atinga), margelele si bratarile lui mami.
Stefan are 4 dintisori (doi sus si doi jos) din care 2 mai mari (cate unul sus si jos, central dreapta).
Stefan canta si mixeaza la orga lui ca un adevarat DJ, dansand si batand ritmul cu mana; ii place enorm muzica si danseaza singur sau cu mami (la tango sunt absolut bestiali!). Lui Stefan ii place sa darame tot ce construieste mama; spune Mama, Tata, Ham Ham (care ii iese cam Mam Mam :-) ), Bau, Brm Brm…
Stefan e un “scorbelici”, un explorator neincetat. Ajunge la toate lucrurile oricat de multe piedici i-am pune noi in calea celor mai periculoase dintre ele. Stefan e innebunit dupa baie si piscina, face bucuros “plici plici” din manuta cand aude de asa ceva. Daca cineva iese din camera, Stefan se duce repede spre usa si se necajeste daca nu reuseste sa o deschida sa mearga si el.
E incredibil ce usor invata orice lucru: i-l spui de 2-3 ori, sta foarte atent si concentrat si apoi daca il intrebi l-a invatat. A doua zi cand il intrebi se gandeste cam 15 secunde foarte concentrat si apoi ti-l indica fara nici un dubiu.
Iata cateva poze cu Stefan din martie:
Tati a fost plecat 10 zile in strainatate, iar Stefan a simtit imediat lipsa. Toata perioada a repetat zilnic “tatatatatatata” si a fost putin mai trist decat de obicei.
Intr-una din zile Stefan era la plimbare cu mami si s-au intalnit intamplator cu Bogdan, unchiuletul. Mami i-a atras atentia lui Stefan: “Ia uite Stefan, cine vine?”, iar bietul pui l-a confundat pe Bogdan cu tati (amandoi au cam aceeasi statura) si a intrat intr-o bucurie isterica..
La intoarcerea lui tati, cand l-a vazut prima oara Stefan a fost timid si trist. Iar cand tati a dat sa iasa din camera (sa aduca jucariile cumparate), Stefan a inceput sa planga dramatic si n-a fost chip sa se mai desparta de tati ore in sir.
Aveti grija dragi parinti, copiii se ataseaza incredibil de mult si despartirile de acest gen, chiar temporare, ii fac sa sufere cumplit.
In ziarul Transilvania Express:
http://www.transilvaniaexpres.ro/index.php?mod=articol&id_articol=41304
Cam tras de par insa articolul…
Intr-o doara, Oli i-a cerut zilele trecute lui Stefan sa-i dea si ei bucatica de paine pe care o molfaia intre dintisorul lui de jos si gingia de sus. Stiam bine ca la varste mici copiii sunt foarte posesivi si au mari probleme in a da ceva altora. Si totusi Stefan a scos-o din gura, s-a uitat putin la paine, putin la Oli apoi i-a intins-o fara nici o ezitare!! Bineinteles ca i-au dat lacrimile Olimpiei…
Apoi am repetat figura de cateva ori, cu jucarii si chiar cu Suzi, prietena noastra de nedespartit (adica suzeta). De fiecare data, dragul de Stefan ne uimeste dandu-ne si noua ceea ce ii cerem.
Dupa “Minunul”, cum il alinta adesea Mami, a sosit momentul sa ii spunem “Generosul”. Bravo Stefan!
Pictorialul “O baita de vis” a fost publicat pana la urma de suplimentul Baby al revistei Mami, editia 2006-2007. Sunt vreo 6-7 poze cu Stefan la baita, intr-una apare si Oli, facute de Miana in septembrie, pe fuga, la noi la apartament (dar cu toate ustensilele profesioniste ale ei inclusiv blitz-uri cu umbrela cu sincronizare automata, ca la toate marile vedete).
Pozele toate facute atunci sunt aici.
Stefan se ridica singur la marginea patutului! Merge de-a busilea rapid in lungul si in latul casei, oprindu-se la cabluri, DVD-uri, carti si papucii lui tati. Tinut de subtiori merge bine in picioare si urca treptele una dupa alta. E “vorbaret” (scoate tot felul de sunete haioase), face “nu” cu capul stanga-dreapta cand nu vrea ceva, iar cand e bine dispus face “pa” cu manuta ca raspuns sau ca sa fie dus la plimbare. “Bate cupa” cu tati cu mare bucurie si face in continuare aproape zilnic “plici plici” cu manuta indicand dorinta de a merge la piscina. Chiuie cu multa bucurie cand vede ceva ce ii place, rade in hohote cand o bila sare stramb dintr-un obstacol si arunca destul de bine mingiute. Iar ieri l-a surprins mami cum se pusese fata in fata cu o usa de lemn si se juca aruncand mingea spre usa si asteptand-o sa vina inapoi!
Dragii nostri, din pacate s-a terminat si episodul Tenerife.
A fost frumos, poate cel mai frumos (zice Mami). Gogu al nostru s-a bronzat bine, s-a indragostit de baia in piscina (toata ziua cere acum la baie facand un fel de plici plici prin aer cu manuta), si a devenit innebunit dupa fetite. A stat cate 12-13 ore pe zi afara, a mancat bine, a dormit si mai bine (si-a facut singur un program perfect de somn: de la 10 seara la 8.30 dimineata, iar dupa amiaza de la 12 la 2), a fost fericit si a chiuit intr-una de bucurie.
Am hotarat ca de acum sa rezervam excursii mai lungi, pentru ca doua saptamani ni se pare foarte restrictiv… ne vom orienta deci spre vacante de o luna.
Iata si ultimele poze din concediu:
Partea 7 – Molino Blanco, Las Americas, plimbare nocturna, golful cu valuri, asfintit la Duque, Gogu fericit in piscina, la plaja la Duque
Partea 8 – Valuri mari, surferi burtisti, La Caleta, asfintit, bar, zapezi la Munchen
Ce urmeaza? In orice caz, in mai mergem in concediul de primavara cu Cosminii si cu Cipii din Olanda pe Costa del Sol, intre Estepona si Marbella, aici (e totul deja rezervat). Dar pana atunci.. cine stie? poate un Paste in Creta?? sa vedem.. :)
Astazi s-a mijit in sfarsit primul dintisor!
E ultima zi (intreaga) de Tenerife si Stefan a fost foarte agitat, a dormit putin si chiar in piscina a fost la un moment dat nemultumit.
Si iata si cauza: din gingia de jos a iesit timid un coltisor alb ascutit, central-dreapta. Bravo Stefane! Vacilor, puilor, painicilor si morcoveilor, temeti-va: in curand vom musca din voi cu mare incantare!
Sa speram ca Stefan (care e foarte agitat si da din veselie incontrolabila, cu chiote si br-br-br-uri, in tristete si plans de la durerea de dinti) va suporta cu bine zborul de maine de aproape 5 ore din Tenerife la Munchen… tineti-ne pumnii!
Pozele sunt din ce in ce mai centrate pe Stefan si aventurile sale.
Partea 4 – la piscina, baie, masa, elegantiat, la plimbare, la barul Acanto, spre Caleta
In poze nu apare, dar am intalnit aici un grup de prieteni din Satu Mare, printre care o familie (tata, mama, bebe de 7 luni) cu care ne-am imprietenit foarte bine. Iata ca incetul cu incetul nu mai trebuie sa ne ferim cand auzim vorbindu-se romaneste in lume — vine din urma o generatie tanara si civilizata, care a calatorit mult, care apreciaza lucrurile frumoase si bune si cu care nu ne mai e rusine. Bravos Romania!
Ufff.. mai sunt doar 4 zile de paradis… miercuri pornim inapoi! :(
De indata ce apare in peisaj o domnisorica, de varsta lui sau chiar mai maricica (accepta “babatii” de pana la 4-5 ani), Stefan incepe sa se bucure incontrolabil, zambeste larg, da din manute si din picioruse si chiuie ca sa ii atraga atentia fetitei.
Si bineinteles, cu ochisorii lui albastri si mutrita blonda, reuseste foarte usor sa le faca pe fetite sa se tina dupa el. Veti vedea in poze doua cuceriri la piscina, care ii dau tarcoale si vin sa se joace cu el.
Bravos puiu! de mic… Nico, afland de pasiunea nepotului sau pentru fetite, zice mandru: “seamana cu bunica-su!” :-)
Primele zile au trecut deja.
Pozele sunt impartite in trei:
Partea 1 — Hotel, camera, valuri in vant, Playa de las Teresitas, sus pe munti
Partea 2 — intoarcerea din munti, Stefan dormind, poze cu piscine, splendoare in iarba
Partea 3 — la plimbare pe langa hotel; Playa del Duque si minunatiile spaniolesti
Si mai urmeaza…
DACA AVETI PROBLEME CU POZELE, AVETI RABDARE CAM 2-3 MINUTE IAR DACA TOT NU MERGE LASATI UN COMENTARIU. MULTUMESC.
Weekend placut!