Iata pozele promise, făcute pe parcursul lunii Decembrie la Băneasa.

Veți vedea un băiețel mai mare decât în pozele anterioare, jucându-se cu tastatura și întinzându-se după mouse, apoi cadourile și bucuria de Moș Nicolae, poze de prin case și bradul de Crăciun de la Monuța, apoi câteva poze cu bradul nostru, oaspeții lui Ștefan și Revelionul integrării pe străzi.
Click pe poză, apoi așteptați să se încarce:

Dragul de Sheraton, ofera o conexiune wifi la un pret decent (40 euro pe saptamana!!!) si care merge perfect in tot hotelul. Asa ca va putem posta noutati chiar din patul nostru de hotel.

Ne-am trezit la ora 4 dimineata si am ajuns aici in Tenerife franti de oboseala dupa 14 ore de calatorie (din care 7 ore efective de zbor) de-a lungul a 3 fuse orare. Tenerife face parte din insulele Canare, teritoriu spaniol situat in nord-vestul Africii, in largul coastelor Marocului, in oceanul Atlantic. Noi cunosteam insula, petrecusem un revelion minunat aici in urma cu cativa ani, dar a fost o imensa bucurie sa o redescoperim iar hotelul ne-a depasit toate asteptarile (ca sa nu zicem chiar fanteziile…) iar mai apoi asfintitul feeric si cina la lumina lumanarilor, afara pe malul piscinei, ne-a reinvigorat si adus din nou zambetul pe buze.

Stefan a fost din nou bunutul cu care ne-am obisnuit. A fost foarte mirat si curios de toate lucrurile in aeroporturi (am avut si escala la Munchen), dar mai ales in avioane. A ras toata ziua, nu s-a suparat deloc cand programul obisnuit de masa si somn (care oricum e la libera alegere) i-a fost dat complet peste cap, a dormit cateva ore bune in aeroportul Otopeni si apoi in cel de-al doilea (si cel mai lung) zbor, si toata lumea i-a zambit si ne-a felicitat ce baietel frumos si bun avem.

Mai mult, datorita lui am obtinut cele mai bune scaune din tot avionul pe segmentul cel lung — singurele 3 locuri din randul 1, cu un spatiu imens liber in fata, unde chiar l-am pus pe Stefan pe o paturica si s-a jucat cu jucariile lui. Apoi cand se facuse coada la toaleta si oamenii stateau in picioare de-a lungul culoarului, Stefan zambea fiecaruia, nemtisorii si mai ales nemtoaicele ii zambeau inapoi iar Stefan se intorcea rusinat dar multumit pana venea urmatorul… si tot asa. :)

Vom pune poze “adevarate” cu hotelul, insula si Gogu de indata ce le facem cu aparatul foto — dar pentru inceput uite asfintitul vazut de la piscina pentru copii (calda si feerica, maine ne bagam si noi).

Va uram tuturor, dragi prieteni, un Craciun Fericit alaturi de cei dragi si multa bucurie in suflete, asa cum ne aduce noua puiutul nostru.

Va pupam!

Acum o saptamana Stefan a implinit noua luni. Stefan se ridica in picioare la marginea patutului, face “tic-tac-tic-tac” cu manuta cand ii spui de ceas (si cand nu, practic toata ziua), e innebunit sa auda cateii latrand si sa ii vada (de cand s-a imprietenit cu Nera lui Cosmin), merge de-a busilea cam stangaci sprijinindu-se si in cap (hihi, e extrem de haios cand face asta)… sta toata ziulica pe covor si se joaca singur cu toate jucariile, intinzandu-se in diverse directii…

E un copil delicios, a ramas la fel de dornic sa invete lucruri, se opreste instantaneu din orice activitate daca ii arati ceva nou, isi ia fata lui atenta si serioasa si te soarbe din priviri ca sa inteleaga ce ii explici.

Tati n-a mai apucat sa se ocupe de poze si blog, dar avem multe poze din ultima luna si promitem sa le urcam pe toate. Doar Craciunul, din pacate, s-a pierdut inexplicabil — dar stati linistiti ca sunt poze destule si mai facem sa recuperam.

Va pupam.

Incredibil: Stefan s-a ridicat singur in picioare, de mai multe ori ieri, la marginea patutului, tinandu-se de gratiile patului.

Apoi seara, stand pe jos langa masuta din sufragerie (la Baneasa) s-a tinut cu manutele de masa, s-a ridicat apoi a intins o mana si in cadere a apucat obiectul pe care il dorea de pe masa!

Stefan intelege deja multe cuvinte, intoarce privirea spre ochi-nas-gura, mami, tati, mos (avem un Mos Craciun cu care il amuzam in timpul meselor) si asa mai departe.

E vesel si bine dispus, vorbeste pe limba lui toata ziua si rade la toata lumea.

Cireasa de pe tort: azi dimineata si-a pornit singur lampa de veghe cu muzica pe care i-o pornim noi seara ca sa adoarma — desi butonul este in spatele lampii iar lampa era atarnata sus deasupra patutului.

Am iesit in parc fara patura si decat sa ne inghete piciorusele…

Azi noapte la ora 3 s-a nascut Ilinca, fetita lui Noni si Cosmin si viitoarea logodnica a lui Stefan (sâc!). Ilinca are 3 kg si 51 cm. Mama si fetita se simt bine.

Bun venit draga Ilinca!

La casuta noastra, in Herastrau cu bunicii si cu Alina, Ilinca, Maya, iar acasa si la inot.

Click aici sau pe poza.

In dupa amiaza asta am fost sa-l vizitam pe prietenul David (care e un bebelus extraordinar) iar la intoarcere acasa.. pe Stefan l-a pufnit fericirea.

Mai intai, stand afara pe leagan dupa inserare, tati ii arata ceasul lui iar Stefan radea in hohote, fara nici un motiv aparent (decat buna dispozitie debordanta).

Apoi, intram in casa si tati canta “Ceata lui Pitigoi/Trece mandra prin zavoi/Aoleu ce taraboi/Dai intr-unul tipa doi”. Ei si cand ajungem la “Aoleu” dintr-o data pe Stefan il pufneste un ras sanatos si contagios.. Am repetat de cateva ori melodia pana sa ne prindem care parte ii provoaca hohotele de ras, pentru ca deja rasul se intinsese pe tot cantecul.. dar pana la urma a reiesit clar ca “Aoleu” este cauza.

Si am ras si-am ras toti trei.. pana au venit bunica Mona si matusa Pusa din casa vecina sa vada ce se intampla domne si de unde atata veselie.

Am ramas putin in urma cu povestirea si evenimentele s-au succedat repede.

Stefan a mers la inot, la Micii Campioni, si inca nu o data ci de doua ori. E minunat, o piscina speciala pentru copii cu apa de 30 grade in care intra fiecare bebelus insotit de instructorul lui (al nostru e un baiat foarte simpatic cu care Stefan s-a imprietenit imediat) si eventual de un parinte. Dupa cum ne asteptam, Stefan nu a avut nici o problema cu apa, e fascinat de toate jucariile din piscina si nu se supara nici chiar cand instructorul il mai baga cu capul pe la fund ca sa-l obisnuiasca complet cu apa.

Avem abonament in fiecare miercuri iar de luna viitoare ne gandim sa luam inca o zi pe saptamana. La a doua sedinta a venit si bunicul Nico, fascinat si el de Stefan.

Am fost speriati cateva zile de Stefan care era infundat (a trecut cu bine de prima lui raceala) si facea o fata ciudata — se lasa pe spate si isi dadea ochii peste cap, isi tinea rasuflarea si ziceai ca urmeaza sa se “reseteze” — dar chiar inainte sa vina doctorita sa ne spuna ca nu e nici un fel de pericol aceste “evenimente” s-au rarit iar acum au disparut cu totul.

Si ne-am mutat din nou la Bunela, unde am inceput sa facem mai “locuibila” casuta noastra (am cumparat in living o canapea feerica de inspiratie elvetiana, o masa si un covor, un televizor mirific si am adus Mac-ul Mini ca sa ne bucuram de el aici).

Astazi e o dubla aniversare: e ziua mamei (“trenta y tres anos”) si a lui Stefan (8 luni). Pentru a completa decorul de aici, mama a primit un ceas feeric cu inscriptia “te iubesc” in vreo 8 limbi… Azi nu muncim, azi serbam toata ziua — pe aici, la El Bacha in Herastrau si cine stie mai pe unde.

In incheiere, dragilor, am urcat noi poze cu prietenii, cu inotul, cu Maria si Stefan. Click aici.

…de pana acum l-am trait toti 3 la mare, la Mamaia.

Vreme lina (soare bland de toamna si 22 grade), pustiu pe faleza si in hotel, o pace si o liniste care iti umplea inima de fericire.

Si doua regrete: nu ne-am intalnit cu fratello si Maria, desi au stat intr-o camera alaturata (dar numai cateva ore in noapte :-)) si n-am avut la noi aparatul foto asa ca pozele facute cu telefonul sunt slabe.

Iesiti din oras, oameni buni, e minunat!!!

Stefan a implinit acum doua zile 7 luni si are numai realizari:

• a luat in greutate inca 500 g (are 8,4 kg) desi in primele doua saptamani ale lunii pierduse cateva sute de grame (!!) din cauza supitei pe care n-o accepta goala (dar acum o mananca cu placere in combinatie cu lapte si orez Nestle);
• zice toata ziua “mda”, orice l-ai intreba el e intr-o dispozitie foarte pozitiva (scuzati exprimarea usor incorecta); mai zice si “mama-mama” si chiar “tata-tata” dar predomina acest “mda” extrem de amuzant;
• a cazut din pat de doua ori, o data l-a prins tati de manuta si l-a lasat sa se prelinga usor pe podea, iar a doua oara a cazut buf cu fata in jos pe o gramada de hartii pe care mami le dorea stranse de multe saptamani… dar tati dragutul de el nu si-a facut timp sa le stranga — sau poate stia ca e nevoie de ele acolo?
• s-a dat in leagan la Monuta in gradina, singur pe scaunel, fara probleme;
• sta singur in fundulet cateva secunde, dar i se face lene si se “prelinge” in vreo directie;
• daca e tinut in brate “danseaza lasciv” miscand puternic bazinul in fata si in spate, si in sus si in jos (Noni si Cosmin spuneau chiar ca “exerseaza” — rusine sa va fie!);
• e un baietel minunat, cuminte, bun, jucaus si foarte inteligent, care ne face foarte foarte foarte fericiti (nici nu visam asa o bucurie de copil!)

Pentru prima oara in viata, Stefan a atins o tastatura. Si inca ce tastatura: a noului nostru Mac Mini. Un bun inceput.

Iata ce a “produs” bebelacul:

cb ccc/4fv v cv v b b hybghuyf ≈1ikikjkbnmn jmn,.ikm bv cvb fggfcv /99o/9[6
y,hnln1lp0o
‘.l[,/k
\/ zdg shg abn frvan  +-+36fgfcdcc
\3+
*95910cf c00fvrAZ]f

vc  c
]\140 0 12260′;/p;pp;y6iu7776140b01111 745tv √ c cv cv

Oferim premiu o ratusca plutitoare care a facut baie cu Stefan pentru cel care descifreaza primul ce a vrut Stefan sa ne spuna.

Dupa cum va spuneam, in septembrie ne-a vizitat Miana, fotograf profesionist, care si-a propus sa faca pictorialul unei “baite de vis” pentru revista Mami, cu Stefan in rolul principal.

Din pacate, nu ne-am sincronizat bine programul si Stefan nu mai mancase de multe ore. Din acest motiv dupa ce s-au instalat reflectoarele si a inceput baita a fost foarte haios la inceput dar usor usor a inceput sa ne “certe” ca il tinem nemancat — si n-am putut poza si fazele de dupa baita, asa incat probabil ca pictorialul nu va mai ajunge in revista.

Dar pentru noi au iesit poze minunate intr-o ipostaza din care chiar nu aveam poze. Multumim Miana!

Pozele sunt aici:

O veste mare: a nascut Ursoaica! David Petru Ursoi s-a nascut cu bine vineri 6 octombrie, seara pe la 20:07 ( :-) ) dupa cum precizeaza “comunicatul de presa” primit de la Mihai. Mamica si bebele sunt bine.

Suntem foarte mandri si bucurosi, mai ales ca numele al doilea, Petru, a fost “sugerat” de noi (pe cand ne gandeam sa il facem pe Stefan si Petru).

Te asteptam ursuletule sa ne imprietenim!

Am aparut pe site-ul revistei Mami.ro in sectiunea dedicata blog-urilor de bebelusi, alaturi de prietenii Ciprian si Mihai:

http://www.mami.ro/blog/

Despre sedinta foto “O baita de vis” cu Miana, fotograf profesionist (care tocmai tine o expozitie toata vara pe Coasta de Azur), detalii in curand.

Incredibil-dar adevarat!

La putina vreme dupa ce a implinit 6 luni, Stefan a inceput sa zica, asa intr-o doara: “tata-ata-tata”. L-a tinut vreo doua zile, spre marea bucurie a lui tati care s-a mandrit cat a putut cu asta.

Dupa care, tot asa de brusc, Stefan a cotit-o inspre “mama-mama-mama-baba”. Si o tine langa, de vreo saptamana, in fiecare zi de zeci de ori: “mamama-ma-mama-mama”, “mama-mamama-mamama” si asa mai departe (nu prea mai baga “baba” de cand i-a atras politicos tata atentia ca nu se cade sa se ia de varsta oamenilor asa :)).

Lumea zice ca e cam devreme pentru “mama” si “tata”, dar e adevarat. Dovada? In filmuletul de mai jos:

Maine Stefan face 6 luni!! Cum a zburat timpul.. si cat de minunat a fost pana acum!

Acum Stefan se intoarce fara probleme de pe spate pe burta si de cele mai multe ori se descurca singur sa se intoarca si inapoi. Sta singur in fundulet daca e sprijinit intre perne si chiar se simte foarte bine sa vada lumea “mai de sus”.

E foarte bucuros sa se joace cu carti (pe care le rasfoieste nu tocmai coerent) si in general cu foi de hartie (de care trage in toate partile si le mototoleste si pana la urma le rupe). E impresionat de televizor, se uita cu drag la orice prostie se intampla acolo, si mai ales e complet fascinat de poze cu personaje cunoscute (inclusiv poze cu sine insusi). Il atrag foarte mult si ceasurile, telecomenzile si mai ales laptop-ul lui tati (e clar, facem programator din el ;-))

Stefan mananca perfect cu lingurita, e innebunit dupa fructele date prin razatoare (piersici, mar, morcov), se apleaca inainte ca un haplea sa prinda fiecare inghititura din lingurita, dar nu la fel de bine se impaca cu supa de zarzavat (la care se stramba intr-un mod absolut delicios!).

Uneori ne pare rau insa ca baietelul nostru creste atat de repede. Simtim o tristete/nostalgie ca deja unele etape din viata lui trec pentru totdeauna, si noi parca am vrea sa le mai prelungim putin…

Asa a fost etapa cu “Buza”. Cand era mic mic, in timp ce manca, uneori Stefan se mai “de-mufa” de la san si Oli il aducea inapoi dupa o vreme, iar daca nu mai dorea sa pape Stefan isi umfla buza de jos ca sa semnaleze “nu mai vreau mami”. Era atat de caraghios si de haios, mai ales ca scotea “Buza” instinctiv, de obicei chiar prin somn (adoarme mai mereu in timp ce mananca), si cu cat Oli il mangaia cu sanul pe gurita cu atat el isi rasfrangea si mai tare buza in afara ca sa arate “nu mai pot mami, nu mai pot deloc”! Acum vedem “Buza” mult mai rar si mult mai putin conturata…

Apoi un aspect ce incepe sa dispara e feerica “chica” neagra de la spate. Noua ne place foarte mult ca “samuraiul” nostru are putin par blond in fata si o ditamai “chica” neagra la spate, care ii atarna pe ceafa. Insa incet incet “chica” se duce, iar in crestet ii creste din ce in ce mai mult par blondut.

Ne-am plimbat prin Lugano si Locarno, am urcat la Madona del Sasso, am mers in Italia pe lacul Como si la Milano (unde am fotografiat ceva frumuseti ;)), am facut plaja, am urcat pe incredibila Valle Verzasca (cu apa ca spirtul), am strabatut la pas, in doua ore, toata Elvetia la SwissMiniatur, am lenevit la Melide si Morcote, am hranit copilul… si s-a terminat :((

Pozele din saptamana a doua sunt aici. Rezumatul este dedesubt:

Va rugam comentati in Comments