Fratilor, astazi s-a mai implinit un vis. Noni l-a incalecat pana la urma pe Cosmin si au ramas insarcinati!!!!

Este o veste minunata si mult asteptata. Felicitari dragii nostri, sa faceti o fata frumusica si bunuta, putin “bandita” dar haioasa si tandra. Stefan abia o asteapta :-P

Mai intai noi, apoi Floriceii, Ursuletii si acum Golestii. Cine urmeaza? Fauricii? :)

Azi a fost o zi mai grea, pentru ca bebica a inceput sa simta ca nu poate trage aceeasi cantitate de lapte din san cu care se obisnuise din biberon, asa ca… a cerut san din ora in ora toata noaptea trecuta si aproape permanent pe parcursul zilei. Chiar si afara, cand de obicei dormea “ca un prunc”, a plans si a trebuit sa scurtam plimbarea ca sa-l hranim din nou.

Oli e franta de oboseala si doarme adanc acum, iar Stefan in fine a adormit si el. Sper sa intram incet incet intr-un ritm mai prietenos.

Oli a facut de ieri o infectie a sanului (mastita) ce apare atunci cand sanul nu este complet golit de lapte si canalele se blocheaza cu lapte uscat pentru mai multa vreme.

In cursul serii de ieri (miercuri) a facut febra 39 grade, asa ca am vorbit cu doctorul (Badiu) care i-a dat tratament cu antibiotic (Augmentin) si i-a recomandat odihna si cat mai multa alaptare la san (in ultima vreme Oli folosea o pompa de san si il hraneam pe Stefan cu biberonul din laptele ei).

Azi dimineata febra a urcat la 39.3, asa ca ne-am prezentat la doctor la control. Doctorul a confirmat ca e vorba de mastita si a cerut continuarea tratamentului cu antibiotic, si ne-a spus ca febra trebuie sa dispara in 2 zile. Ne-a certat pentru hranirea cu biberonul a copilului, asa ca am trecut pe alaptarea la san si Stefan a fost un bunut, s-a descurcat foarte bine pe tot parcursul zilei la san, ajutand-o pe Oli sa goleasca “laptaria”.

Oli se simte mai bine deja, febra a scazut dar e inca slabita. Va tinem la curent. Va pupam!

UPDATE (vineri seara) Totul a mers din ce in ce mai bine, Oli n-a mai facut deloc febra, Gogulica s-a alimentat doar direct din “laptarie”, asa ca.. ne facem bine.

Unii zic ca seman cu mama. Dar ca as avea gura lui tata. Altii imi gasesc asemanari cu verisoara Maria, cu unchiuletul Alex, cu Buni Nebuni sau cu vreo vedeta. S-au gasit si unii mai rautaciosi sa spuna ca as semana cu vreun vecin mai durduliu. Asa ca nu mai inteleg nimic.

         

         

         

Va rog sa va uitati bine pe pozele astea (click pentru marire) si apoi sa va dati cu parerea (in Comments) ca sa ma ajutati sa ma lamuresc in aceasta chestiune.

Vorbeam zilele trecute cu Cosmin, apoi cu Horatiu, despre emotiile pe care le traiesti cand ti se naste primul copil. Nu am fost deloc pregatit pentru asa ceva, m-a luat complet prin surprindere in cel mai placut mod cu putinta (eu imi inchipuiam copilul ca pe un gadget fara baterii, pe care il porti in marsupiu duminica la mall, si el doarme si tu calci mai important sub privirile admiratoare ale asistentei). Ei bine, din prima clipa in care l-am vazut, la cateva minute dupa nastere, chistocul mi-a produs o emotie incredibila, o bucurie totala care ma stapaneste inca.

Stiu ca este imposibil de redat starea de exuberanta, de fericire absoluta si de plutire pe care o traim de aproape 3 saptamani, si de aceea am incercat sa o aseman cu ceva mai usor de descris si prin care ati trecut cu totii.

Si asa am ajuns la dragoste, la sentimentele confuze, caldute si minunate pe care le-am trait (mai tineti minte?) in primele zile/saptamani/luni atunci cand ne-am indragostit.

Ei bine, la fel ca la prima iubire, ii vrei doar binele, vrei sa stai mereu cu el, sa ai grija de el, sa-i prinzi un zambet sau o fata haioasa, sa il ocrotesti, sa il vezi ca ii este bine… La fel ca la dragoste, faci planuri in minte toata ziua (si noaptea, ca te scoala din cand in cand ca sa nu pierzi prea multa vreme dormind) despre locurile unde il vei duce, despre cum va fi cand ii iei primul trenulet sau prima bicicleta, despre cum il inveti sah sau inot, despre ce bucurie sa-i faci in fiecare zi… La fel ca la inceputurile unei mari iubiri, nu te poti dezlipi de el, orice altceva faci ti se pare ca irosesti secunde pretioase, ai o infrigurare de a reveni in compania lui cat mai repede.

In plus, daca e sa ne gandim pragmatic, de-a lungul vietii noi toti incepem multe proiecte (fie ele de business, academice, hobby-uri etc). Cele mai multe dintre ele vor avea o viata de 1-2, maximum 5 ani. Ei bine, proiectul acesta este cam singurul care va fi “continuat” chiar si dupa ce noi nu vom mai fi. Nu este asta cea mai buna justificare pentru a ii dedica toata energia si tot ce avem mai bun in noi? Fiecare minut petrecut pentru acest proiect va da roade zeci de ani de acum inainte, si poate chiar se va transmite mai departe in generatiile urmatoare. Cine (in afara de alde Santana, Marquez sau Brin) se mai poate lauda cu asemenea realizari? Ei bine, orice tatic care isi educa copilul!

Si inca ceva: in Stefan eu vad ce e mai bun in Oli (persoana pe care o ador, pe care mi-am ales-o pentru toata viata) si in mine (care sunt destul de narcisist :-)), precum si franturi din parintii si bunicii mei la care tin atat de mult. Iubirea pentru el ne-a apropiat si mai tare pe mine si pe Oli, iarasi o surpriza pentru ca nu credeam sa mai poata fi posibil asa ceva!

In concluzie, te iubesc, puiul meu!

Tata

Astazi am iesit din nou in Gradina Botanica, unde ne-am plimbat o ora impreuna cu verisoara preferata Maria (pozele Mariei le gasiti la maria.fsol.biz), cu matusica Ina si cu Tanti Coca. A fost minunat, mai ales cand Maria ne-a impins caruciorul!

Si o alta realizare: astazi am atins greutatea de 4 kg. La mai multe!

 Va pupam pe toti.

Azi a fost o zi minunata.. am petrecut mult timp toti trei, mai intai in parc la Tzacalie (unde am mers pentru prima oara) si apoi in camera lui Stefan, unde ne-am jucat cu degetelele de la maini si de la picioare, am pus jucariile sa cante, am scos limba unii la altii (da, Stefan a invatat deja sa scoata si el limbuta ca raspuns la cei care scot limba la el!) si ne-am dragalit toti trei.

Bebe a crescut foarte mult in ultimele zile, a devenit mult mai atent si mai activ si chiar si acum cand scriu aceste randuri el sta tolanit pe burtica pe burta mea, ca in poza din mijloc:

         

Am mai tras o raita prin Gradina Botanica cu bebe, de data asta impreuna cu parintii Olimpiei si mai spre seara..

E o adevarata placere, chiar si duminica, desi e arhiplin (la 17.30 era inca o coada serioasa la casa de bilete…). Au inflorit toate florile si au inmugurit toti copacii, si e o magnolie imensa alba aproape de intrare… O tinem tot asa si vom face un adevarat romantic din Goguta al nostru.

Am fost in Gradina Botanica, superb.. si ne-am intalnit cu Mariana si Mihai care ne-au dat cea mai minunata veste posibila: din octombrie bebelacul nostru va avea un tovaras de joaca!

Felicitari dragii nostri si sa faceti un bebe sanatos si frumos ca al nostru! Suntem foarte foarte fericiti pentru voi!

Ne-am propus sa mergem azi in Gradina Botanica (vis-a-vis de Palatul Cotroceni), probabil in jur de 13.30-14.00.

Daca sunteti dornici sa ne cunoasteti, ne gasiti acolo! Dati un SMS la tati ca sa va anuntam cand plecam de acasa.

Azi implinim 16 zile. In cinstea voastra am participat la o noua sedinta foto si iata pozele alese (click pe poze pentru marire):

         

Multumim tuturor celor care ne-au vizitat pana acum si au gasit timp sa scrie un mic comentariu. Va mai asteptam!

Ati observat ce ochi superbi albastri are puiul nostru?

Eu (tati) sunt convins ca sunt mostenire de la Oli, dar toata lumea se inghesuie sa-mi spuna sa stau linistit ca dupa cateva saptamani sau luni culoarea lor se va schimba. Sunteti niste invidiosi!

Miercuri (de ziua bunicii Monuta) a fost prima noastra iesire din casa. Mai iesisem pe balcon cate 10-15 minute in zilele precedente, dar nu ne aventurasem in lumea de afara.

Asa ca l-am infofolit bine pe puiut, desi era cald (cam 22 grade!) si soare, l-am bagat in marsupiu (care, am aflat abia ieri, nu se foloseste pana pe la 2 luni — dar fiindca mi se parea mie ca sta nepotrivit acolo l-am sustinut cu bratele cam tot timpul) si am pornit spre Marriott.

Ei da, unde sa mearga puiul in prima lui iesire, daca nu la Marriott? vorba sloganului de pe pozele cu hotelul, ” A perfect starting point”!

La Marriott am cumparat ceva cadouri pentru Buni-Nebuni de ziua ei, ne-am fatait nitel prin lobby apoi la iesire ne-am intalnit cu Cosmin care ne-a amenintat ca in curand iese doar el cu Stefan la bere “la locatie” :)

La intoarcere s-a pornit un vant puternic si mami s-a temut ca baiatul va avea probleme, dar totul a fost OK.

Pentru acest weekend ne propunem o iesire cu caruciorul undeva in parc, poate in Gradina Botanica, si ne gandeam ca ar fi ideal daca aceia dintre voi care vor sa ne vada ar veni direct in parc cu noi.

… gasiti aici

Asa mic cum sunt, am si avut de-a face cu paparazzi…

Gasiti poze cu mine in primele doua saptamani de viata la Flickr. 

A fost odata..

A fost povestea frumoasa dintre Mama si Tata. Intr-o seara calda de iunie, la malul marii, la Vama Veche, singuri singurei intr-o escapada de weekend, ajutati putin de o sticla de Jidvei din colectia lui Monsieur Henri (eticheta neagra), mama si tata m-au facut pe mine.

Apoi timpul a inceput sa zboare. Ne-am plimbat toti trei prin rododendronii din Bucegi, am petrecut o lunga vara greceasca si un superb concediu turcesc.

        

Mama a inceput sa ia proportii iar eu sa dau din maini si din picioare prin burtoi ca sa imi fac prezenta cunoscuta.  
 

Acum sunt in lumea voastra, unde mananc, dorm si zambesc…

 

Incepand de astazi, puiul nostru Stefan are “bebelogul” lui propriu si personal.

Vom nota aici toate intamplarile importante din viata lui Stefan, vom pune poze si ganduri despre el. Va invitam sa ne vizitati des pentru ca vom actualiza de mai multe ori pe saptamana blogul, si mai ales sa participati cu comentarii si idei.

 Va multumim!

Stefan, Mama si Tata