Fetica noastra are 3 ani! Toata saptamana trecuta a fost nerabdatoare: Tati, azi e ziua mea? Nu tati, peste o saptamana. Nemultumita de raspuns venea la mine: Mami, azi e ziua mea? Nu sau da? Nu mami, abia peste o saptamana. Si asa zi de zi pana azi. Cred ca a fost tare coplesita de eveniment, a avut o mina grava toata ziua, cel putin pana acum. La gradinita s-a straduit 5 minute sa stinga lumanarile de pe tortul Tweety pana cand o educatoare miloasa a suflat discret odata cu ea. A incercat si acasa, dar educatoarea cea miloasa nu era aici. Eram doar noi care vroiam sa ne distram. Si a meritat, ca dupa incercarea ratata de a sufla printre dinti, a inceput sa partaie pe gura niste precipitatii zgomotoase care ne-au amortit falcile de-atata ras. Noroc cu Stefan si in sfarsit lumanarile au fost stinse. Si apoi aprinse din nou si din nou de vreo 24 de ori.
La 3 ani puiul nostru este extrem de vorbaret si de curios. Intrebarile ei respecta intotdeauna un model:
– Mami, azi e zi de gadinita? Da sau nu? Nu sau da?
– Da, ii zic, azi mergem la gradinita.
– (ea catre Stefan) Auzi Stefan, azi e zi de gadinita.
Sau:
– Mami, am voie acadea? Da sau nu?
– Da mami, dar sa n-o spargi cu dintii.
– Auzi Stefan, am voie acadea.
Se descurca binisor in engleza, e innebunita dupa sandale si pantofiori, rochite si fustite (ii place sa-i zici ca-i o printesa frumoasa), ii plac acadelele de cola, construieste superb cu lego, deseneaza cand o rogi omuleti “veseli pana la ochisori”, din meniul ei nu trebuie sa lipseasca supa sau ciorba, ii place sa-ti faca daruri – pachetele infofolite in 10 straturi de servetele, care ascund un banut sau alte nimicuri de le gaseste prin casa, ii plac penele, vrea mereu sa ne jucam de-a v-ati ascunselea, se trezeste noaptea, imi da un pupic si apoi se culca la loc, cand e obosita isi suge degetul mare de la mana dreapta si cere “muna ta mami” (ne intorceam odata de la gradinita, eram in masina, ea pe scaunelul ei in spate, eu conduceam. Si-mi zice: Mami, veau sa-mi dai muna lunga a lui tati), iti framanta degetele pana adoarme, ii place sa se joace de-a magazinul, e innebunita dupa tati dar nu poate sa doarma noaptea fara mami, ii place s-o dau uta si sa-i zic “du-te bai de-aici!”, fuge impiedicat, ii place sa-i citesc din “caticele”, ii plac puzzle-urile, isi numeste jucariile de plus “prieteni”, nu-i plac papusile, gaseste pietre frumoase pe plaja, e darnica, ii place albastrul (si mai nou mov-ul), nu-i place la gradinita, stie multe cantecele si ne incanta cu ele, ii plac Tom si Jerry, Chip si Dale, Donald, Funny little bunnies etc, e campioana la Piticot – arunca nepasatoare cu zarul si nimereste exact ce-i trebuie. Castiga fara s-o intereseze prea mult, spre disperarea lui Stefan care chiar VREA, e incrancenat tot timpul jocului, se concentreaza temeinic, numara mereu si stie ce trebuie sa dea si ce nu. Dupa ce inevitabil pierde la Piticot, Stefan zice: Acum jucam si Scari (de obicei ne bate). E tare bunuta si de cele mai multe ori ascultatoare. Daca o certi se lungeste pe jos si nu mai zice nimic. Dupa o vreme vine la tine incruntata (si ce incruntata stie sa fie :)) si-ti zice: Sunt supaata pe tine ca m-ai cetat.
Ne aduc enorm de multa fericire copiii astia doi. Stiti voi bine – va iubim la disperare!

Poze “adevarate” din saptamana cu Alexutii si Nico si Romica, prin Kyrenia, la plaja in zona turca, apoi acasa, la joaca cu Matei si Irina, in piscina, pe terasa si la tenis:

Plus o masa la feerica taverna descoperita de Chivuti la iesirea din Anarita spre Nata:

Iar am petrecut o saptamana feerica, cu plimbari in zona turca (pozele in postul urmator), cu Stefan deghizat, apoi taverna, Muse, povesti pe balcon si terasa noastra, la Petra tou Romiou, Aphrodite Hills, port Paphos, eu cu Stef la ridicat iPad 2 de la FedEx, apoi pe larg cu totii la feerica Ayia Napa, cu minunata plaja Nissi Beach (in vorbele lui Alex, si nu numai: cea mai frumoasa plaja din Europa) si hotelasul nostru favorit, So Nice Boutique Hotel (unde am primit upgrade la suita cu piscina proprie!), la Luna Park (unde ne-am speriat cu totii in omiduta), prin Pissouri si la Columbia Bay, la plimbare spre bisericuta de langa mare, prin complex, iar in port si acasa:

Abia asteptam sa va intoarceti in mai pentru un an impreuna dragilor!

Un post intarziat.
Esti o baboasa :), o batoaca, mami cea bunuta, you are a good mummy, mutzumec mami – as vrea sa tin minte o viata vocile lor subtirele, vesele sau imbufnate, intonatia lor dragalasa – parca ar canta. Esti o baba rea – imi striga Monica intr-o noapte. Nici nu stiu de ce sa ma supar mai tare, ii zic: ca m-ai facut baba sau ca m-ai facut rea. Stii, ii explic lui Stefan, femeilor le place sa le spui ca sunt tinere si ca arata bine. Prinde el ideea din zbor si-mi spune – tu esti o mama-fetita, o mama-bebelus.
Uneori seara pe intuneric, chiar inainte sa ne culcam, le zic ghicitori: cand ii inchizi nu mai vezi. Ce sunt ei? Usa – zice Monica. Cand e frig afara o pui pe cap sa-ti tina de cald. Ce e? Gluga si caciulita – zice ea repede. Sunt hotomani si uneori au picior de lemn. Cine sunt ei? Politistii – zice ea. Hai sa-ti spun si eu o ghicitoare, zice Stefan. Ce-i inalt cat o casa? Un copac? – raspund. Nu, un copac poate sa fie mai mare sau mai mic decat o casa, zice. Stau sa ma gandesc. Bineinteles, raspunsul ar putea fi o alta casa, zice Stefan din intuneric, dar nu e. Rad si ma dau batuta. Nu stiu mami, zi-mi tu. E o ghicitoare grea, zice el, nici eu nu stiu raspunsul. Monica are si ea ghicitori pentru mine: niste bilute. Ce sunt ele? Margele? – zic. Nu. Zorzoane?. Nu. O bratara? Nu. Nu stiu mami – ii zic – ce sunt? Niste bilute – striga triumfatoare. Se uita pe pijamaua mea si enunta urmatoarea ghicitoare: sunt un pitic morocanos. Cine sunt eu? Morocanosul? – zice tati. Da, morocanosul.
Cateva dintre intrebarile care-l framanta pe Stefan in pragul somnului: cat de tare stranuta un elefant, e adevarat ca balenele fac cel mai mult pipi, ce numar urmeaza dupa 1099, un om poate sa traiasca mai mult de 89 de ani?
Nu suporta sa-i zic ca altul e mai bun decat el. La gradinita sunt multe panouri unde sunt expuse lucrarile copiilor – desene, lipituri diverse, texte scrise de ei etc si de obicei ne uitam la ele impreuna. Uite, ii zic, cel mai frumos de la voi din grupa scrie Constantina. Literele sunt ingrijite, la fel de mari, scrie cel mai bine. Nu-i adevarat, scrisneste el, eu scriu cel mai frumos. Pai nu, uite, la tine literele sunt cand mai mari, cand mai mici. Scriu la fel de frumos ca si Constantina (si asta e ultima concesie pe care o face. Nu scrie mai frumos, scrie la fel de frumos). Daca insist, risc urlete printre lacrimi. Greu si cu mandria asta, de mic musca tare.
Ii spun lui Stefan – mami trebuie sa merg la doctor sa-mi pun ochelari. Nu!, zice el ferm si suparat. Pai trebuie mami. Nu, Nu trebuie! Dupa o vreme adauga – mami, dar daca eu am alta parere o sa tii cont de ea? De ce nu vrei puiule sa-mi pun ochelari? Fiindca o sa te faca mai nefrumoasa. Asa cum parintii cred ca puii lor sunt cei mai frumosi, asa si puiul meu crede ca are cea mai frumoasa mama din lume. Mami, tu esti mai frumoasa chiar si decat mama lui Daniil (prietenul lui cel mai bun de la gradinita). Mama lui Daniil e rusoaica si mereu cand o vad (imi place tipa mult de tot) il trag de maneca pe Stefan – ia uite-o pe mama lui Daniil ce bine arata, ce picioare, ce rochii scurte. Asa ca el o foloseste drept etalon.
Pe Monica am intrebat-o de ziua mea: cum sunt eu mami – fetita mica sau baba batrana? Asa, ca sa vad si eu cum ma percep copiii mei. Esti o mama – zice ea dupa ce m-a masurat atent pret de cateva secunde. O fi de bine?
Facem ceai Earl Grey cu lapte si miere pe care-l servim tacticos din cescute mici si colorate de la Ikea. Haideti la petrecerea de ceai, ii strig. Putem sa invitam si prietenii cusuti? – intreaba Stefan. Pai care-s aia? Iepurasul meu de exemplu – zice.
Mami, eu te iubesc chiar si-atunci cand tragi parturi – enuntul a venit de la Stefan pe intuneric, intr-o seara cand ne pregateam de nani. Ce-si poate dori mai mult o mama decat sa auda asemenea dovezi de iubire?
Au venit dragii mei parinti la noi. Cred ca sunt deja vreo 3 saptamani. Nimeni, nimeni nu-ti poarta de grija asa cum o fac parintii. Ei se gandesc la toate. Ma induioseaza teribil graba lor de a-mi rezolva toate nevoile (pe multe dintre ele nici nu le sesisez, decat dupa ce m-au ajutat ei). Numai parintii au timp si antrenament pentru asa ceva. Razvan se dusese sa-i ia pe bunici de la aeroport iar intre timp eu si copiii am mancat porceste la Aphrodite Hills, ne-am delectat porceste la Costa Cafe si in cele din urma ne-am jucat de-a v-ati ascunselea in camera de hotel, unde parintii lui Stefan si-ai Monicai urmau sa profite de libertatea oferita de prezenta bunicilor. O, da. Si cand le-am auzit vocile pe coridor ne-am ascuns repede in dulap. Au fost momente de fericire maxima. Ca atunci cand de-abia astepti ceva si urmeaza sa se intample, dar vrei sa mai amani un pic. Il auzeam din dulap pe tata vorbind si-abia asteptam s-o vad pe mama fericita cu nepotii in brate. Am veniiit! – au zis bunicii de cum au intrat. Shh – le fac copiilor din dulap. Hahahaha – fac Stefan si Monica din dulap. Puii lui bunica! Dac-ati sti ce dor mi-a fost de voi…

Prietenii nostri Edi, Andreea si copiii Matei si Irina pleaca poimaine in Romania, pentru o luna, pentru ca de la inceputul lui mai vor veni inapoi in Cipru pentru cel putin un an! Si-au inchiriat o viluta splendida, cu gradina mare si piscina proprie, sus la Secret Valley (la 5 minute cu masina de noi), iar copiii vor merge la aceeasi gradinita din toamna. Suntem foarte bucurosi!
Click pentru pozele lui Edi de la Coral Bay, Sea Caves, Peyia, ziua lui Stefan si apoi plimbarile lor in zona arheologica din Kato Paphos si la munte.

Coral Bay, Sea Caves si Peyia, noi 4 plus Irina, Matei, Andreea si Edi:

Stefan este cel mai destept baietel de 5 ani din lume, este tandru si bunut de cele mai multe ori, are grija de sora lui mai mica, isi iubeste la disperare mama si “la fel de mult” tatal, e un sofer excelent atat pe iPad cat si in realitate, deseneaza superb, e talentat la muzica, vorbeste fara probleme limba engleza, e curios si dornic sa invete lucruri noi mereu, e un pui mic minunat! La multi ani dragul nostru pui iubit!

Aceleasi evenimente, dar vazute de un ochi (si un aparat foto) de.. fotograf:

Poze din paradisul nostru:

Am lasat bunicii Rodicii la aeroport si am profitat de weekend-ul prelungit cu Green Monday ca sa exploram partea sudica a insulei impreuna cu dragii nostri noi prieteni, Irina si Matei, si plimbaretii lor parinti Andreea si Edi (care s-au perindat luni sau ani de zile prin locuri ca Australia, Portugalia, Olanda, Germania… si care se pare ca vor sta vreun an si cu noi prin Cipru!).

Ne-am porcit (incredibil de ieftin, in extrasezon) la So Nice Boutique Suites in Ayia Napa, am “cucerit” varful muntelui de la Cape Gkreko, ne-am balacit picioarele in marea rece ca gheata la Nissi Beach, am vizitat incredibilele catedrale in ruina din Famagusta, in zona turca, si nu ne-am putut opune unui mic ocol (de vreo 100 km) pentru cele mai bune placinte din lume, la Buyuk Han in Lefkosha. Ce mai, a fost minunat!

Ne-am gatit in printesa si pirat pentru doua petreceri, am participat la carnavalul copiilor de la Limassol, am admirat marea nebuna in port la Paphos, si alte minunatii.

“Unchiuletul” Alex impreuna cu Maria si Simona, Dragos cu Ivona, Catalin cu Anca si Mihai cu Olivia, plus familionul nostru, in aventuri prin Cipru…

S-a lasat cu plimbari cu buggy-urile prin Akamas si pe muntii de la Aphrodite Hills, lectii de salsa (multumim Simona), jocuri de shithead :) si kemps (i-am invatat, Maria!), volei masiv in piscina, concert de muzica cubaneza in 7Seas Columbia Plaza, haleli divine la Maria&Simona, Elea, Columbia Resort, Pralina Blu, Kentroikon, taverna de la Lara Beach etc, chiar si o baita in mare (bravo Alex), am ajuns si la Urgente (dar nu a fost nimic grav), ce mai a fost o saptamana de vacanta adevarata:

Abia asteptam sa veniti din nou dragilor — in aprilie, iunie si septembrie!

Iarna cipriota, cu mult soare, dar si cu ploi (cu curcubee feerice), plimbari prin jur, o noapte de vis la Intercontinental Aphrodite Hills, prin Paphos, Mandria, pe malul marii, o fuga la Nicosia (inclusiv Lefkosha), Luna Park, Nikoklia, iar port si acasa:

Am fost o zi pana sus in Troodos la zapada (varful Olympus de aproape 2000 m e la 40 km de noi), ne-am bulgarit nitel, am facut un om de zapada, ne-am dat cu saniutele si.. ne-am intors.

Poze (din iPhone):

Ne-am intors acasa in Cipru, si uite ce paradis am gasit:

Pe Palm Island, o zi la hotelul Atlantis si Aquaventure:

…si o noapte la incredibilul The Yas Hotel, Abu Dhabi:

UPDATE: Pozele din GooglePhone: