Ne-am plimbat pe noapte si zi prin paradisul numit Madinat Jumeirah, prin cel mai mare mall din lume si la poalele celui mai inalt zgarie nori din lume.
Facem concediul de “iarna” la caldurica, in Abu Dhabi si Dubai, impreuna cu vericii Georgescu care sunt “de-ai casei” deja (ei sunt la al treilea revelion consecutiv in Dubai).
Suntem foarte impresionati de civilizatia aparuta “peste noapte” in desert, de conditiile excelente, de infrastructura si constructiile ultramoderne, dar si de latura umana. Societatea “emirati”-lor e un model incredibil de fericit despre cum poate evolua omenirea atunci cand resursele vor fi arhisuficiente pentru toata lumea.
Poze, multe poze, impartite pe evenimente:
1. Zbor feeric Etihad, Sheraton Abu Dhabi, prima vizita la Marina Mall:
2. La piscina, Craciun la Sheraton, la plaja:
5. Abu Dhabi Heritage Village si Zyara:
Noi plecam chiar azi in vacantaaaa in tarile calde (Emiratele Arabe Unite, la Abu Dhabi si Dubai), unde ne intalnim cu feericii verisori Georgescu. Ne intoarcem pe 7 ianuarie. Sarbatori Fericite!
Ieri a fost serbarea de Craciun a copiilor, au facut multe repetitii la gradinita pentru asta. Monica a fost steluta iar Stefan unul dintre magi. Am avut emotii enorme, cand i-am lasat pe copii in spatele scenei era acolo o boceala generala. Plangeau oite si pastori, magarusi si stelute, iar educatoarele nu faceau fata la tinut in brate si sters lacrimi. De, emotiile. Stim si noi de anul trecut cand Mrs. Mallora ne-a adus oita noastra plangacioasa in brate de unde a urmarit tot spectacolul. Anul asta l-am tot iscodit despre serbare – o sa fiu rege, mi-a zis, si trebuie sa spun “I have gold”. Si asta a zis. S-a dus solemn la microfon si a rostit tare si prelung “Iii haaaave goooold!” Mami, da’ ce frumos ai zis pe scena, i-am spus dupa serbare. Pai da, ca un rege adevarat – a spus el primind foarte demn complimentul. A si cantat singurel o strofa, cu o voce subtirica, perfect corect, perfect frumos, perfect perfect. Monica a stat in primul rand de stelute, cu mana in gura pana la cot, atunci cand se plictisea sau cantand cu multa convingere si gesticuland frenetic atunci cand i-o cerea actul artistic. In rastimpuri mai folosea bagheta cu steluta cea sclipitoare pentru a-si mangaia colegii pe cap, strambandu-le coronitele. Dupa piesa de Craciun au urmat dansurile trupei de dans din care face parte si Stefan. Puiul mamii drag! Primul dans, super ritmat, cu panglici rosii stralucitoare, iar al doilea cu niste marengas – cum le zice el, niste popice cu bilute in ele. Nici acum nu-mi vine sa cred ca mi-am vazut puiutii pe scena.
Multumesc iubitii mei pentru amintirile minunate!
(update tata): poze de la serbare (cam intunecoase sau tremurate) mai jos; in aceeasi colectie sunt poze superbe din noiembrie pana acum, de pe acasa, de la gradinita, de la targul de Craciun de la scoala copiilor, de la impodobitul bradului, ziua lui Joy si in sfarsit serbarea de la gradinita.
Draga noastra mamishule a implinit.. ei bine, a implinit un numar considerabil de primaveri, drept pentru care ne-a facut un tort mare si buuuun (pe care l-au ornat copiii cu bombonici si ciocolata) si am serbat-o cu artificii. La Multi Ani draga noastra mama si iubita! Ne faci viata frumoasa si te iubim mult mult mult!
Cresc, cresc copiii mei, ma si bucur, ma si intristez. Stefan e plin de declaratii de iubire, ma impresioneaza teribil – mami te iubesc la milion, mami te iubesc la miliardul miliardului, si ca sa fie foarte clar – mami te iubesc la infinit. Intr-o seara pe cand ne culcam imi zice – mami eu nu vreau sa mori. Pai n-o sa mor mami, spun eu. Ba pana la urma tot o sa mori, dar nu chiar in curandul curandului.
Intr-o zi mi-a facut un colier superb dintr-un set de margele pe care mi-l cumparase Livia. Si ii zic – mami, pentru mine astea sunt cele mai frumoase margele din lume. El se uita in departare (eram pe plaja) si-mi zice foarte grav si patruns – stiu iubita mea.
Ne jucam intr-o zi de-a magazinul si-i zic – cumpara biscuiti, azi avem o oferta speciala. Primesti 4 biscuiti, platesti doar 3. Platesc 4 ca se adauga si tva-ul, zice el. Cand am fost la Larnaca am luat o pauza de plimbare si-am stat pe-o banca. Le-am umflat multe baloane colorate si s-au jucat pana cand vantul a luat un balon. Fuge Stefan si dupa o vreme se intoarce cu balonul, foarte mandru – l-am salvat ca un erou, zice.
Monica e tare dulce, vesela si haioasa de nu se poate. Ii place viteza iar in leagane vrea s-o dai “taie ca vau sa ma simt bine”. Avem multe jucarii prin casa, fiecare e un personaj bine conturat, cu o personalitate aparte. Vau sa vobeaca (sa vorbeasca) Misu mami, vau sa vobeaca Mianda, mami vau sa vobeaca pucelusu etc. Dar acum nu-i mai ajunge vorbitul jucariilor, si-a extins pretentiile: vau sa vobeaca sucu de mee mami. Vau sa vobeaca painea si salamul din guia mea. Vau sa vobeaca samponu. Intr-o seara cand le faceam baie am crezut ca mor de ras fiindca “mami, vau sa vobaca dunga alba de pe posop”. Intr-o zi eram la McDonalds. Ce se-aude mami? – ma-ntreaba. Un piuit mami, ii anunta pe bucatari ca s-au prajit cartofii si trebuie scosi. Vau sa vobeaca piuitu.
A invatat si ea toate jocurile de pe Iphone si ne cere mereu “semesonu”. E chiar priceputa. Acum de cate ori vede un ecran, apasa pe el.
Cu gradinita a fost o surpriza enorma, niciun plans, nimic, nimic. Cand o iau la pranz de la gradinita imi sopteste la ureche – a fost foate fumos mami. Cu Stefan avem ceva probleme – ii musca pe ceilalti copii. Nu suporta sa-i faca nimeni nimic asa ca cine se abate e pedepsit. Mi-a zis o profesoara ca l-a vazut intr-o zi cum il apucase pe unul de cap, strans, cu doua maini si se pregatea sa-i muste urechea. Vineri o muscase pe una de sold, asta da variatie.
De-o vreme si ceva copiilor mei nu le mai ajung povestile clasice, asa ca vor mereu cate-o poveste noua. Uneori cerintele sunt foarte specifice: “mami vreau o poveste noua despre un baietel aproape fricos” sau “o poveste despre un baietel care se uita atat de mult la televizor incat i s-au stricat ochii”. Cerintele pot fi si destul de abstracte – sa ne spui o poveste despre o perdea mami. Si uite-asa au luat nastere minunatele povesti: Ursuletul Robertino, Iepurasul Cristofor, Duhul din lemn, Picatura Pichi, Steluta calatoare, Povestea cu Baba Cloanta si ciupercutele, Buboiul, Cel 4 talismane ale anotimpurilor, Povestea cu puiul de arici care vroia mereu o poveste noua, Fetita care nu-si iubea jucariile si manca multe dulciuri, Baietelul aproape fricos si curcubeul, Vantul care a furat mingia baietelului, Povestea cacatilor, Baietelul care se uita prea mult la televizor, Perdeaua, Ariciul si merele rosii-rosii, Vrabiuta, veverita si soricelul intr-o iarna care vine prea devreme, Spiridusul Misu si soricelul hotoman, Povestea cu puiul de cangur care vroia sa sara pana la luna, Albinuta si floarea minunilor, Fetita care desena atat de frumos incat lucrurile deveneau realitate, Masinuta Matilda…
Intr-o zi l-am pedepsit pe Stefan, nu mai stiu ce prostie facuse. Ce bine mami ca nu mai am voie filmulete si joculete – imi stricam ochii si mai pierdeam si timpul degeaba. Smecher fi-miu.
Fetica mea merge azi la gradinita. Prima ei zi. Ieri a venit Razvan ca o furtuna – gata, am luat hartiile, le completez acum si azi o inscriem la gradinita. Stai mai baiatule, imi trebuie timp sa ma obisnuiesc cu ideea ca o sa fie prea liniste in casa si n-o sa mai aud vocea ei subtirica – vau muna lu mami. Nu, nu, acum e momentul hai sa n-o mai lungim, pierde lectiile de la gradinita etc.
Asa ca peste o ora plecam, i-am cumparat o geanta de gradinita, un geamantan de fapt. Cu Winnie. E imens, nici nu cred c-o sa incapa in sertarul ei. Dar e atat de frumoasa…
Sper sa-ti fie usor iubita mea, sa nu plangi, sa nu te necajesti, sa-ti fie bine, sa fii vesela si sa nu faci pisu pe tine.
Te iubesc fetica mica, vor fi goale diminetile fara tine.
Mami a organizat un weekend de poveste in “judetul” Larnaca :). Am inceput sambata la pranz cu un drum la barajul de pe lacul Kalavasos si o plimbare prin satul Kalavasos, apoi am iesit la mare si am mancat singuri intr-o taverna cu pelican pe mal intre Zygi si Mazotos. Mai departe am mers sa ne zbenguim la Dreamland langa Kiti, unde tati a invatat sa faca poze cu manual focus si aperture priority shooting… yeah! si apoi am ajuns pe seara in feericul oras Larnaca, unde am dormit intr-un 2-bedroom suite la Petrou Bros Hotel, ultracentral, curat si plin de nordici dar modic de tot la pret.
Duminica ne-am jucat de-a fantomele in camera, apoi am iesit pe promenada dinspre mare, am luat micul dejun la o cafenea superba, ne-am plimbat de-a lungul marii pana la Fort si apoi pana la biserica Sf. Lazar. Tati a facut multe poze apoi a adus masina decapotat si am pornit spre feerica moschee Hala Sultan Tekke de pe marginea lacului sarat, acum secat, si de acolo spre manastirea Stavrovouni din varful unui munte spectaculos si apoi spre Lefkara, un sat traditional feeric unde am mancat elegant si foarte gustos intr-o gradina interioara minunata, apoi ne-am facut plimbarea in jurul bisericii si in sus pe stradute pietonale pe sub flori. La intoarcere spre casa n-am putut sa ne opunem si ne-am oprit si vreo ora la Luna Park in Limassol, unde Stefan a condus-o admirabil pe Monica cu masinutele.
Mai vrem mamishuleee!!!